Rinoplastia - operatia de corectie a nasului

Felul in care ne percepem imaginea poate defini uneori anumite trasaturi de personalitate, de comportament, precum si modalitatea in care ne integratam in societate.

Un nas mare, coroiat, prea lung sau prea gros poate atrage priviri insistente si aluzii jenante, atat in cazul femeilor, cat si in cel al barbatilor. Forma acestuia este intr-adevar o caracteristica ce poate altera armonia chipului.

Rinoplastia este operatia care poate oferi conturul dorit al nasului, eliminand acest complex fizic si redand in acest mod increderea in propria infatisare. Aceasta este o interventie chirurgicala de remodelare si corectare a unor trasaturi ale nasului, cu scopul de a imbunatati fie functionarea (rinoplastia reconstructiva), fie aspectul (rinoplastia estetica) acestui element facial central.

Rinoplastia poate fi o decizie medicala, in cazul in care este afectata functionarea normala a acestuia sau in urma unor accidente sau traume sau o optiune pur estetica.

Interventia chirurgicala se adreseaza piramidei nazale si cailor respiratorii, cu scopul de a reface un nas distrus, cu o conformatie deformata, mutilata sau doar inestetic, prin grefarea sau prin transportarea unei portiuni de piele din alta parte a corpului (autogrefa, alogrefa).

Aceasta operatie se realizeaza de catre medicul specialist ORL si un chirurg plastician, in regim ambulatoriu. Daca este necesar, pacientul se poate interna peste noapte pentru supraveghere postoperatorie. In functie de complexitate, rinoplastia poate dura intre 1 si 2 ore.

Rinoplastia are drept target ameliorarea aspectului nasului pe termen lung, fara a afecta desfasurarea normala a functiei respiratorii.

Rinoplastia: obiective si limitari

Rinoplastia poate avea 3 mari obiective:

• corectarea: in cazul problemelor de respiratie, in corectarea unor sechele posttraumatice sau postoperatorii
• reconstructia:  in urma traumelor, fracturilor, malformatiilor, defectelor congenitale, problemelor de respiratie
• imbunatatirea aspectulu estetic: pentru ingustarea sau subtierea formei, liftingul varfului, reducerea puntii nazale, subtierea dosului nasului, modificarea aspectului varfului nasului si a unghiului dintre nari si buza superioara, echilibrarea marimii nasului cu proportiile fetei, marimea si pozitia narilor, profilul nasului

Chirurgia estetica a nasului ia in considerare mai multe aspecte (forma, contur si functionalitate), care contribuie la aspectul general al acestuia in raport cu celelalte trasaturi ale fetei. Astfel, tehnicile de rinoplastie pot aborda: 

• malformatii (ex.: despicaturi ale valului palatin)
• marimea nasului (lungime)
• latimea nasului (la nivelul portiunii dorsale si ale narilor
• profilul nasului (umflatura sau depresiune la nivelul portiunii dosale cu aspect convex sau concav)
• varful nasului
• forma si marimea narilor
• modificarea unghiului dintre nas si buza superioara
• asimetria nazala

O alta interventie de corectie a nasului este septorinoplastia, care vizeaza corectarea nasului si a septului. Obiectivul este a repara anumite probleme respiratorii, determinate de deviatii ale septului (obstructionarea nazala). Pe langa rolul estetic de imbunatatire a aspectului nasului, septo-rinoplastia inlatura si orice obstacole ce blocheaza caile respiratorii nazale.

Limitari ale operatiei de rinoplastie

Rinoplastia nu va permite sa va alegeti un model prestabilit, pe care doriti ca medicul chirurg sa il implementeze si nici nu va va modifica intregul aspect facial. Asteptarile dumneavoastra trebuie sa fie realiste, iar modificarile dorite, posibile.

Cantitatea de tesut moale sau cartilaginos ce urmeaza a fi indepartata nu trebuie sa slabeasca structura de baza a nasului.

De asemenea, interventia este limitata de capacitatea de intindere a pielii, elasticitatea acesteia, grosimea stratului tegumentar, capacitatea de a se contracta si remodela dupa noua forma a nasului. Factorii principali in acest sens sunt tipul pielii si varsta pacientului.

Uneori, efectele vindecarii nu pot fi prezise; exista situatii in care poate fi necesara o rinoplastie de revizuire ulterioara, pot aparea complicatii sau chiar imposibilitatea de a efectua o noua rinoplastie, din cauza slabirii structurii nazale.

Proceduri auxiliare

Pentru a putea realiza o comunicare eficienta intre pacient si medicul chirurg, vizualizand  atat rezultatele dorite, cat si pe cele posibile, se apeleaza la imagistica medicala bazata pe reconstituire computerizata.

Rinoplastia poate fi combinata si cu alte proceduri estetice (augmentarea barbiei, blefaroplastie, lifting facial median), pentru a oferi o imagine de ansamblu armonioasa a chipului.

Rinoplastia – beneficii si avantaje

Rinoplastia are atat beneficii estetice, cat si functionale.

Beneficii estetice

• simetrie – studiile au demonstrat ca oamenii reactioneaza pozitiv la simetria faciala
• forma – o operatie de succes poate schimba drastic aspectul fetei, desi schimbarea unor caracteristici ale nasului este subtila
• marime - prin reductia sau aditia de tesutu, se produce o schimbare minora in marimea nasului, dar care poate reechilibra proportiile faciale si oferi un aspect placut chipului

Beneficii functionale

• ameliorarea dificultatilor de respiratie: rinoplastia poate ameliora / elibera pasajele respiratorii inguste sau cu obstacole, pentru a permite o respiratie normala
• repararea defectelor congenitale - pentru persoanele cu forme asimetrice ale nasului sau narilor, ori pentru cele cu deviatie de cartilaj,  rinoplastia poate ameliora anumite simptome ce ar putea afecta intregul sistem circulator

Beneficii psihologice

• disparitia preocuparilor pentru aspectul nasului
• eliminarea complexului de inferioritate si cresterea increderii in sine
• diminuarea anxietatii in public

Rinoplastia primara si rinoplastia secundara

Rinoplastia primara se refera la prima interventie de rinoplastie efectuata pentru un pacient, indiferent care este scopul acesteia (estetic, functional sau reconstructiv).
Pe de alta parte, revizia rinoplastiei este o rinoplastie secundara, pentru a imbunatati rezultatele rinoplastiei primare. Aceasta este necesara in aproximativ  5%- 20 % din cazuri.

Exista doua motive pentru care pacientii solicita o rinoplastie de revizie:
din ratiuni estetice
pentru functionalitate: in cazul corectiei unor diformitati ce impiedicau o respiratie normala, rezultatele pot fi nesatisfacatorii. O alta posibilitate este aceea ca in cadrul operatiei initiale (realizate din motive estetice), sa fi fost alterate anumite mecansime de functionare normala a respiratiei.

Rinoplastia secundara este considerata a fi mai complicata si mai complexa decat cea inititala, implicand mai multe riscuri. Motivul? Se intervine in sensul modificarii aceleiasi structuri slabite si alterate anterior (elemente indepartate partial, sectionate).
Adesea, medicii chirurgi trebuie sa reconstruiasca elemente din structura de suport a nasului (septul - structura de baza si care da forma nasului), folosind fie grefe de cartilaj nazal, grefa de cartilaj auricular sau cartilaj costal.

Operatia se realizeaza prin metoda deschisa, pentru ca medicul sa vizualizeze direct diformitatea si pentru a permite o interventie cat mai precisa si mai eficienta. Interventia devine mai complexa daca septul sau osul nazal au fost indepartate sau sectionate, daca pielea este mai densa si mai dificil de modelat sau daca sunt blocate caile respiratorii ale pacientului.

Rinoplastia reconstructiva si functionala

Rinoplastia reconstructiva se refera la restaurarea formei normale si a functiilor nasului, in urma daunelor produse de un accident traumatic, o tulburare autoimunitara, abuz de consum de droguri intranazal, interventie estetica anterioara nesatisfacatoare, perforatii ale septului, cancer sau anomalii congenitale.

Aceasta operatie poate repara tegumentul de protectie, recrea contururi normale si restabili fluxul de aer normal in caile respiratorii.

Atunci cand cartilajele nazale sunt alterate in mod agresiv, nasul poate capata un aspect ciupit. Grefele interne de cartilaj (grefe expansoare) asigura suport varfului nasului si largesc arcada nazala, pentru a restaura fluxul normal de aer.
Rinoplastia apare si ca tratament ulterior pentru excizia tegumentara, ca tratament al cancerului (acesta determina atat pierdera elementelor de suport, cat si acoperirea externa cu tegument).

Malformatiile vasculare si anomaliile valului palatin sunt cauze destul de frecvente ale diformitatilor nazale congenitale. Rinoplastia implica, in acest caz, si tratamente laser pentru piele si excizie chirurgicala, grefare de cartilaj.

Rinoplastia de reductie si rinoplastia de augmentare

Rinoplastia de reductie este o interventie ce are drept target reducerea marimii si evidentierea formei nasului. Acest lucru se poate obtine prin remodelarea cartilajului si a oaselor existente. Daca este necesar, se foloseste excesul cartilaginos de la nivelul septului (portiunea de separare a narilor), pentru a obtine rezultatele dorite.

Rinoplastia de augmentare/ de aditie are scopul de a reconstrui puntea nazala si de a intari varful nasului. In aceste cazuri, sunt necesare grefe si implanturi pentru obtinerea rezultatelor dorite (Gortex, Alloderm).

Ce tipuri de materiale de grefare sunt folosite in rinoplastia de revizie ?

Cel mai frecvent este folosit cartilajul propriu, prelevat de la nivelul septului, insa poate fi si cartilaj auricular (a carui prelevare nu afecteaza nici forma, nici functiile urechii) sau cartilaj costal (de la acelasi pacient, sau cartilaj iradiat de la un donor- folosit mai rar).
In cazul in care deja ati efectuat o septoplastie sau septorinoplastie, septul nu va mai putea fi o sursa suficienta pentru grefare.

Materialele artificiale de implantare (Gortex, Alloderm – derm noncelular uman prelevat de la un cadavru) nu sunt acceptate de toti medicii chirurgi (din cauza riscurilor de infectie, respingere, eliminare).

In cazul rinoplastiei de revizie, daca pielea pacientului este deja subtiata, poate fi folosit Alloderm-ul ca material de corectie a iregularitatilor minore (vizibile din cauza pielii subtiri) si de aditie la suportul dermal.

Alloderm-ul este un material de grefare prelevat de la un cadavru, tratat, folosit in numeroase tratamente cosmetice faciale, inclusiv pentru augmentarea buzelor, revizuirea ciatricilor si rinoplastie. Acesta se plaseaza intre stratul de piele si grefa, pentru a ingrosa stratul tegumentar protector si a asigura camuflaj aditional pentru grefa.

Rezultatele finale ale rinoplastiei vor fi vizibile abia dupa un an (dupa ce a avut loc deja 80 % din procesul de vindecare), in timp ce modificarile majore pot fi obervabile imediat, cu imbunatatiri continue pe masura ce se desfasoara procesul lent si gradual de vindecare.

Rinoplastia si pacientii alergici

Anumite persoane sunt alergice la polen, praf, par de animale, care odata patrunse in nari, determina umflarea peretilor nazali si inchiderea acestora, cat si obstructionarea cailor respiratorii. Aceste alergii pot fi sezoniere sau permanente.
Cei care sufera de iritatii cronice dezvolta excrescente tisulare poroase sau polipi, care pot obstructiona caile respiratorii. Inainte de efectuarea rinoplastiei, medicul chirurg trebuie sa analizeze toate aceste aspecte, pentru a alege abordarea corecta a operatiei.

Riscurile rinoplastiei

Desi este considerata in general a fi o interventie chirurgicala sigura, pot aparea si anumite riscuri si complicatii:

• reactii adverse generate de anestezie si riscuri generale ale unei interventii chirurgicale – infectii, sangerare, reactii la anestezic si medicamente
• probleme de respiratie (obstructie nazala, modificarea fluxului de aer)
• insatisfactie generata de rezultatele estetice
• necesitatea unei interventii de revizie
• perforarea septului
• durere (moderata/ persistenta)
• amorteli ale pielii, nasului, pierderea sensibilitatii
• tumefiere, echimoze
• ameteli, depresie
• sangerari nazale recurente
• reducerea simtului olfactiv
• incetinirea procesului de vindecare (in special la fumatori)
• asimetrie nazala
• vatamarea nervilor
• sinuzita (tratabila cu antibiotice si alte medicamente ce micsoreaza „captuseala” poroasa, nazala)
• iregularitati ale conturului pielii
• deformari minore ale formei nasului: daca se indeparteaza prea mult tesut cartilaginos sau osos, exista posibilitatea de a crea un nas coroiat; daca septul nu suporta modificarea, pot aparea depresiuni pe linia exterioara a puntii nazale; expunerea prea mare a narilor sau rezectia excesiva a varfului nasului determina turtirea.
• cicatrizarea inestetica (aparitia cicatricilor cheloide - cu exces de tesut dezvoltat in zona de incizie), cizatrizare interna – poate determina obstructionarea cailor respiratorii (cicatrizarea este minima daca operatia este realizata prin metoda inchisa)
• necroza pielii
• rupturi ale vaselor de sange mici, de la nivelul nasului
• acumularea de seroame, hematoame, abces (ce necesita drenaj)
• deces (rar)