Resuscitarea după înec: o actualizare a Ghidurilor Asociației Americane a Inimii

Înecul este a treia cauză principală de deces din cauza leziunilor neintenționate la nivel mondial, cu aproximativ 236.000 de decese anual, conform Organizației Mondiale a Sănătății. În Statele Unite, este cauza principală de deces la copiii cu vârste între 1 și 4 ani. Disparitățile în accesul la lecții de înot și alte strategii preventive au creat inechități, ratele de înecare fiind mai ridicate în rândul copiilor afro-americani, indigeni americani și nativi din Alaska.
Un ghid actualizat realizat de Asociația Americană a Inimii și Academia Americană de Pediatrie reafirmă recomandarea pentru resuscitarea cardiopulmonară (RCP) și subliniază importanța compresiilor toracice combinate cu respirații de salvare ca prim pas în răspunsul la stopul cardiac după înecare. Acesta este primul efort comun al celor două organizații privind resuscitarea după înecare, iar recomandările au fost publicate simultan în revistele Circulation și Pediatrics.

Recomandări cheie ale ghidului actualizat

• Orice persoană scoasă din apă care nu prezintă semne de respirație normală sau conștiență trebuie considerată în stop cardiac.
• Salvatorii ar trebui să inițieze imediat RCP care include atât compresii toracice, cât și respirații de salvare. Studiile au arătat că persoanele aflate în stop cardiac din cauze non-cardiace, cum ar fi înecul, au șanse mai mari de supraviețuire când RCP include respirații de salvare.
• Publicul și salvatorii neinstruiți sunt încurajați să ofere RCP cu respirații și compresii toracice. Dacă nu sunt instruiți sau nu pot oferi respirații de salvare, se recomandă efectuarea compresiilor toracice până la sosirea ajutorului.
• Respirația de salvare în apă ar trebui efectuată doar de salvatori instruiți și numai dacă siguranța lor nu este compromisă.
• Utilizarea unui defibrilator extern automat (DEA) este recomandată în locațiile publice cu activități acvatice, cum ar fi piscinele sau plajele. Deși majoritatea cazurilor de stop cardiac după înecare nu necesită defibrilare, DEA poate fi esențial în cazurile în care un eveniment cardiac primar a avut loc în apă.
• Toate persoanele care au necesitat orice nivel de resuscitare după înecare ar trebui transportate la spital pentru evaluare și tratament suplimentar.

Lanțul supraviețuirii în caz de înecare

Ghidul subliniază importanța următorilor pași pentru a îmbunătăți șansele de supraviețuire:

• 1. Prevenție: Peste 90% din cazurile de înec pot fi prevenite. Educația privind siguranța în apă și supravegherea adecvată sunt esențiale.
• 2. Recunoaștere: Identificarea rapidă a unei persoane care se îneacă este crucială, deoarece aceasta poate să nu poată semnala pentru ajutor.
• 3. Salvare și extragere în siguranță: Salvatorii instruiți ar trebui să acorde prioritate siguranței proprii și să folosească tehnici adecvate pentru a extrage victima din apă și a iniția resuscitarea.

Importanța pregătirii în resuscitarea cardiopulmonară (RCP)

Ghidul încurajează toate persoanele să participe la programe de instruire în RCP disponibile online sau în centrele comunitare locale. Practicarea respirațiilor de salvare necesită instruire practică cu ajutorul manechinelor sau a altor metode de simulare.

Concluzie

Aceste ghiduri actualizate oferă recomandări bazate pe cele mai recente dovezi pentru resuscitarea persoanelor care au suferit un stop cardiac în urma înecului. Prin combinarea compresiilor toracice cu respirațiile de salvare și prin promovarea prevenției și educației, se pot îmbunătăți semnificativ șansele de supraviețuire și recuperare ale victimelor înecului.

sursa: Science Daily