Stanciu Mariana - Cabinet de psihologie

Disciplina fără pedeapsa nu înseamnă că nu mai poţi, sau nu mai ai voie să sancţionezi copilul atunci când încalcă o regulă. Pedepsele trebuie să fie consecinţe ale încălcării unor reguli prestabilite. În aceste cazuri nu mai sunt văzute ca pedepse, ci că urmări asumate ale unor comportamente greşite conştient.Pedepsele, din punctul meu de vedere, sunt utile în disciplina copilului dacă sunt folosite în mod constructiv şi corect. O pedeapsă nu are valoare dacă cel mic nu este ajutat să înţeleagă ce i se întâmplă, ce simte şi dacă nu reuşeşti să afli care sunt motivele care au dus la declanşarea respectivului comportament.Pedepsele au în general o conotaţie negativă, deoarece sunt asociate cu bătaia şi abuzurile fizice. Ele sunt aplicate de părinţi în disciplina copiilor atunci când sunt copleşiţi şi lipsiţi de soluţie şi văd în bătaia la fund sau palma peste faţă o metodă rapidă şi eficientă de rezolvare a problemei. Însă este aplicată dintr-un act impulsiv, care nu are ca rezultată corecţia comportamentului.În schimb, pedeapsa în calitate de consecinţă poate impune copilului anumite limite şi restricţii dorite de părinte pentru a-i sublinia consecinţele faptelor sale. Acestea trebuie explicate şi argumentate pentru că cel mic să le înţeleagă sensul şi rostul şi să nu fie considerate de el doar un capriciu al părinteluiAtunci când, vorbim despre educaţia fără pedepse vorbim şi despre umplerea rezervorului emoţional al copilului. Atunci când îi vorbim copilului pe înţelesul lui şi îi arătam iubire îi umplem rezervorul emoţional, iar pe termen lung nu mai avem nevoie să folosim pedepse emoţionale sau materiale. Acest rezrevor al iubirii, o să facă că adolescentul de mâine să fie unul echilibrat şi stăpân pe sentimentele luiUn exemplu adecvat pentru acesta situaţie este următorul: Copilul vine de la şcoală, părintele îi spune că trebui să se dezbrace, să mănânce şi să se pună la lecţii. Când copilul nu vrea să facă întocmai cum i s-a cerut, părintele îi mai repetă o dată, de două ori, dar pe urmă răbdarea dispare şi părintele trece la "ameninţări cu pedeapsa", "dacă nu te duci acum să faci ce trebuie să faci, două zile eşti pedepsit, te las fără tabletă, laptop sau telefon."Există şi o altă modalitate de a mobiliza copilul să facă ceea ce îşi doreşte părintele şi anume: înainte de a-l trimite la teme pe copil, trebuie să încercăm să ne acordăm împreună cu copilul 15-20 minute de relaxare pentru a afla nevoile copilului din acel moment, cum s-a simţit la şcoală (grădiniţa), care este nevoia lui din acele momente.Educarea copilului fără pedepse este un proces de lungă durată şi extrem de solicitant pentru tine. Trebuie să fii mereu cu ochii pe el, să ai grijă să previi problemele comportamentale, să îi repeţi constant regulile şi consecinţele încălcării lor şi să îi oferi mereu explicaţii ale oricărei măsuri pe care o iei în privinţa lui.Nu este deloc uşor şi presupune efort constant şi consistent, dar rezultatele merită. Gândeşte-te că mai mult te stresezi şi te superi când te înfurii şi te vezi nevoit să îl pedepseşti şi să ridici tonul la el, decât dacă îi subliniezi cât de mult are de beneficiat dacă se poarte mereu frumos. Totuşi, nu te aştepta ca micuţul tău să fie precum un roboţel, care asculta tot ce îi spui. Regulile vor mai fi încălcate, pedepsele îşi vor mai face loc în educaţie, însă cel mai important este să eviţi, cât poţi de mult, declanşarea acestor situaţii tensionate.Într-una dintre cele mai apreciate cărţi de parenting la momentul actual, "Parenting necondiţionat", psihologul Alfie Kohn le oferă cititor şi câteva sfaturi legate de felul în care copiii pot fi disciplinaţi cu succes fără aplicarea unor pedepse.Iată-le pe cele mai importante dintre ele:1. Controlează-ţi propriile porniriAstfel, îl vei învăţa pe copilul tău să şi le controleze pe ale sale. Tu eşti modelul sau. Nu acţiona atunci când eşti supărată sau nervoasă. Rezistă impulsului de a-ţi pedepsi copilul şi astfel îl vei învăţa şi pe el să ţină cont de sentimentele tale atunci când face ceva.2. Onorează sentimenteleAtunci când copilul tău este stimulat de prea multă adrenalina sau de alţi hormoni care îl agita, nu este capabil să înveţe. În loc să încerci să-i ţii o predică într-o astfel de situaţie, lasă-l să-şi consume nervii sub supravegherea ta atentă.Scopul tău este să îi oferi un mediu calm şi liniştit atunci când este supărat. Pentru el, posibilitatea de a-şi exprima emoţiile în prezenţa unui adult răbdător şi tolerant este foarte importantă.În acest fel va învăţa să se calmeze singur şi, până la urmă, chiar să îşi controleze emoţiile. Nu încerca să îi oferi argumente în timpul unei furtuni emoţionale. Va fi mult mai deschis şi mai comunicativ după ce va depăşi punctul culminant şi va reuşi să fie atent la ceea ce îi spui şi să devină mai receptiv şi mai apropiat faţă de tine. Evita să-i răneşti sentimentele cu fraze supărătoare sau minciuni, de genul “M-ai supărat şi nu te mai iubesc”, deoarece nu vei obţine nimic bun din asta. 3. Aminteşte-ţi cum învaţă copiiiGândeşte-te la cum l-ai învăţat să se spele pe dinţi. Ai început încă de când era bebeluş şi ai continuat prin a-i arăta propriul exemplu, oferindu-i treptat din ce în ce mai multă libertate şi responsabilitate, până când a reuşit să facă asta singur, fără ajutor.Aplică acelaşi principiu pentru a-l învăţa să mulţumească, să-şi aştepte rândul, să-şi hrănească animalul de companie, să-şi facă temele.Rutina are în acest sens o valoare inestimabilă, aşa că este foarte important ca tu să rămâi consecventa şi să îi reaminteşti, cu calm şi răbdare, de câte ori este nevoie să facă ceva.4. Creează o conexiune cu copilul tău înainte de a corecta comportamenteE important ca această conexiune să nu se modifice nici în momentul în care îţi ghidezi copilul, tocmai pentru a-l determina să îşi dorească şi el să fie cât mai bun.Copiii se poartă urât de câte ori se simt rău în legătură cu ceva ce au făcut şi de câte ori simt că le este ameninţată relaţia cu părinţii. Arată-i că îl înţelegi, pune-te în locul lui şi empatizeaza cu el ori de câte ori se întâmplă ceva, deoarece astfel îl vei stimula să se poarte mai frumos chiar şi atunci când se simte rău.5. Stabileşte nişte limiteDar nu uita de empatie. Bineînţeles că va fi nevoie să insişti asupra respectării anumitor reguli, dar asta nu înseamnă că nu le poţi evalua şi din perspectiva copilului tău. Atunci când se simt înţeleşi, copiii devin mult mai capabili să respecte regulile.6. Nu uita că un comportament urât exprima de fapt o nevoie legitimăCopiii au motive, chiar dacă părinţilor le pot părea uneori absurde. Ţi se pare că micuţul tău se comporta urât? Cu siguranţă se şi simte astfel. Are nevoie de mai multă odihnă, de mai mult timp petrecut alături de tine, de un context în care să-şi poată exprima toate aceste emoţii. Încearcă să afli care este de fapt cauza problemei şi evită să tratezi doar efectele vizibile, precum sunt ţipătul său aruncatul jucăriilor în casă.