Producția mai mare de estrogen crește rezistența femeilor la boala ficatului gras non-alcoolic

Prevalența mai redusă a bolii ficatului gras non-alcoolic (FGNA) la femeile aflate în premenopauza, în raport cu bărbații, este explicată de producția într-o cantitate mai mare a estrogenului, care duce la exprimarea puternică a unui receptor localizat pe suprafața celulelor hepatice, se arată în concluziile unui nou studiu. Descoperirile cercetătorilor ar putea duce la dezvoltarea de noi strategii terapeutice pentru tratarea FGNA.
Boala ficatului gras non-alcoolic reprezintă o cauză importantă de deces la nivel global, determinată de acumularea de țesut gras în exces la nivel hepatic, de regulă pe fondul unei alimentații nepotrivite. Steatohepatită nealcoolică, o formă progresivă de boală hepatică non-alcoolică, reprezintă până la 30% dintre cazurile totale de FGNA. În ciuda numărului mare de studii efectuate pentru depistarea mecanismelor care duc la apariția bolii, până în prezent nu a fost clar care este motivul pentru care boala este mai puțin frecventă în rândul femeilor, cu precădere în rândul celor aflate în premenopauză (stadiu precoce al tranziției la menopauză).

Până în prezent, cercetătorii au fost de acord cu privire la un potențial efect protector al hormonului sexual feminin, estrogenul, în prevenirea bolii. Totodată, unele studii au arătat că receptorul proteinformil peptidic 2 (FPR2) joacă un rol important în mediarea răspunsurilor inflamatorii în mai multe organe. Cu toate acestea, studiile nu au demonstrat efectul estrogenului sau al FPR2 la nivelul ficatului.

Studiul actual este primul care investighează rolului FPR2 în boala ficatului gras non-alcoolic și relația acestuia cu diferențele observate bazate pe sex. Rezultatele au arătat că receptorul a fost foarte exprimat în ficatul sănătos al șoarecilor femele, pe fondul unei secreții mai mari de estrogen. De asemenea, FPR2 a fost exprimat diferit la șoareci femele și masculi după o dietă specială care poate induce boala. Oprirea genei care controlează activitatea receptorului FPR2 a făcut ca prevalența bolii să fie la fel de mare în rândul femelelor, la fel ca la masculi. În concluzie, studiul atestă un efect protector al receptorului împotriva bolii.

sursa: Science Daily