Principalele strategii terapeutice și candidații vaccinali promițători în lupta anti-COVID-19

Pandemia de COVID-19 reprezintă în prezent cea mai gravă problemă de sănătate publică la nivel global, unul dintre motivele principale fiind lipsa unui tratament curativ sau a unui vaccin contra acestei boli. Cu toate acestea, numeroase studii clinice sunt în desfășurare, atât pentru agenți terapeutici potențiali, cât și pentru candidați vaccinali, iar unele dintre rezultate sunt promițătoare.

În cadrul acestui articol sunt prezentate recomandările de tratament ale National Institues of Health (NIH) din Statele Unite ale Americii și ale European Center for Disease Prevention and Control (ECDC) din Uniunea Europeană valabile la data de 30 iulie 2020. De asemenea, sunt trecuți în revistă și candidați vaccinali care au avut rezultate promițătoare în studiile clinice. Având în vedere viteza extraordinară a progreselor științifice, ghidurile de tratament sunt actualizate periodic, iar recomandările actuale pot suferi modificări. Mai mult decât atât, NIH accentuează faptul că decizia medicală finală privind conduita terapeutică în cazul unui anumit pacient trebuie să fie luată de către pacientul însuși împreună cu medicul curant. (1, 2)

Medicamente antivirale

În Statele Unite ale Americii încă nu a fost aprobat niciun medicament de către Food and Drug Administration (FDA) pentru tratamentul COVID-19, însă NIH recomandă utilizarea anumitor agenți antivirali care au dovedit că prezintă mai multe beneficii decât riscuri în studiile clinice efectuate până în prezent. În Europa, primul medicament antiviral autorizat de către Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) pentru comercializare din data de 3 iulie 2020 este remdesivir. (1, 2, 3, 4)

Remdesivir

Remdesivir este un agent antiviral care acționează prin inhibarea ARN polimerazei virale, împiedicând astfel replicarea materialului genetic viral și multiplicarea virusului în organism. Este administrat pacienților prin intermediul unei perfuzii endovenoase.

În Europa a primit aprobare pentru comercializare condiționată, fiind administrat pacienților adulți sau adolescenți cu vârsta mai mare de 12 ani și pneumonie în cadrul COVID-19 care necesită oxigenoterapie suplimentară.

Rezultatele preliminare ale unui studiu clinic dublu-orb randomizat efectuat asupra unui lot de 1059 de pacienți arată scurtarea perioadei de recuperare în cazul pacienților tratați cu remdesivir (11 zile), comparat cu placebo (15 zile). În Statele Unite ale Americii este recomandată utilizarea pe o perioadă de 5 zile în cazul pacienților care necesită oxigen suplimentar. (1, 2, 3)

Clorochina și Hidroxiclorochina

Clorochina și hidroxiclorochina sunt utilizate în terapia malariei și a unor boli autoimune, precum poliartrita reumatoidă. Deși studiile in vitro au arătat faptul că hidroxiclorochina afectează negativ etapa de pătrundere a virusului în celule, rezultatele preliminare ale studiul clinic randomizat RECOVERY efectuat pe un lot mare de pacienți nu au arătat nicio diferență între pacienții tratați cu hidroxiclorochină și cei care au primit îngrijire obișnuită în ceea ce privește mortalitatea, durata internării sau alte rezultate. În plus, unii pacienți tratați cu clorochină sau hidroxiclorochină au prezentat aritmii grave din cauza efectului acestor medicamente de prelungire a intervalului QTc pe EKG.

Astfel, nu este recomandată utilizarea clorochinei sau a hidroxiclorochinei ca tratament pentru COVID-19, cu excepția studiilor clinice și a programelor naționale de urgență în cazul pacienților spitalizați, sub strictă supraveghere medicală. (1, 2, 5)

Lopinavir/ Ritonavir

Substanțele antiretrovirale lopinavir/ ritonavir constituie o asociere medicamentoasă autorizată în cadrul tratamentului infecției HIV, acționând prin inhibarea proteazei virale. Datorită acestui mecanism de acțiune, s-a presupus că medicamentul poate fi utilizat și contra SARS-CoV-2 și cu toate că studiile in vitro au confirmat acest efect, experții susțin că pentru atingerea aceluiași efect in vivo sunt necesare concentrații mai mari decât cele care pot fi tolerate de organismul uman.

Cele mai comune efecte adverse sunt reprezentate de greață, vărsături și diaree, însă pot apărea și prelungirea QTc cu creșterea riscului de tulburări de ritm cardiac și toxicitate hepatică. În plus, rezultatele unui studiu clinic efectuat în China pe un lot mic de pacienți nu au arătat nicio ameliorare semnificativă statistic în ceea ce privește mortalitatea sau evoluția bolii între pacienții tratați cu lopinavir/ ritonavir și cei care au primit tratamentul standard. În mod asemănător, rezultatele preliminare ale studiului britanic RECOVERY efectuat pe loturi mari de pacienți nu au arătat nicio diferență în privința supraviețuirii, a evoluției bolii sau a duratei de spitalizare între cele două grupuri. Cu toate acestea, studiul nu a inclus suficienți pacienți ventilați mecanic invaziv, din cauza dificultății administrării medicamentului la această categorie de pacienți, astfel că nu a putut fi evaluată eficacitatea în acest caz. În consecință, ghidul american emis de NIH recomandă împotriva utilizării lopinavir/ ritonavir pentru tratamentul COVID-19, cu excepția unui studiu clinic. (1, 2, 3)

Terapii cu viză imunologică

Medicamentele care modulează răspunsul imun sunt studiate ca terapie adjuvantă pentru cazurile moderate sau severe de COVID-19 întrucât în cadrul bolii apare suprastimularea sistemului imun cu inflamație exagerată. Aceste medicamente sunt reprezentate fie de medicamente imunomodulatoare, cum este cazul dexametazonei, fie de produse de sânge, precum plasma convalescentă. (1)

Dexametazonă

Dexametazona este un corticosteroid cu efecte antiinflamatorii și imunosupresoare și este autorizată în Uniunea Europeană ca tratament pentru numeroase afecțiuni, precum boli reumatologice, boli de piele, alergii severe, astm bronșic și bronhopneumopatie obstructivă cronică. Având în vedere faptul că pacienții cu forme grave de COVID-19 dezvoltă un răspuns inflamator sistemic, efectele puternic antiinflamatorii ale corticosteroizilor ar putea contracara acest mecanism patogen. Această ipoteză a fost confirmată de rezultatele preliminare ale studiului RECOVERY publicate în luna iunie a anului curent. Acestea au arătat faptul că dexametazona a redus cu o treime numărul deceselor pacienților ventilați mecanic invaziv și cu o cincime numărul deceselor pacienților care primeau oxigen suplimentar fără a fi ventilați mecanic. Cu toate acestea, nu a redus mortalitatea în cazul pacienților care nu necesitau suport ventilator.

Drept urmare, NIH recomandă administrarea unei doze zilnice de 6 mg dexametazonă timp de 10 zile pacienților ventilați mecanic invaziv sau celor care necesită oxigenoterapie fără a fi ventilați mecanic, însă nu recomandă administrarea medicamentului în cazul pacienților care nu au nevoie de oxigen suplimentar.

Începând cu 24 iulie 2020 EMA a început analiza acestui studiu pentru a evalua posibilitatea utilizării dexametazonei în tratamentul adulților bolnavi de COVID-19. (1, 2, 3, 6)

Plasmă convalescentă

Plasma convalescentă reprezintă plasma de la pacienți care s-au vindecat de COVID-19 și care ar putea conține anticorpi împotriva SARS-CoV-2 ce ar ajuta la neutralizarea virusului și la modificarea răspunsului inflamator. Două studii clinice efectuate în China au demonstrat ameliorarea stării de sănătate în cazul pacienților care au primit plasmă convalescentă și, deși studiile prezintă anumite limite, rezultatele susțin continuarea evaluării acestei metode de tratament prin intermediul studiilor clinice. În prezent atât în Europa, cât și în America are loc colectarea de plasmă convalescentă de la donatori vindecați, iar această strategie terapeutică este utilizată în cadrul studiilor clinice sau în situații de urgență sub strictă supraveghere medicală.

NIH avertizează că momentan nu sunt suficiente date clinice care să evalueze eficiența administrării de plasmă convalescentă ca tratament pentru COVID-19, iar efectele adverse ale acestei terapii, chiar dacă sunt rare (< 1% din transfuzii), pot fi extrem de grave: supraîncărcare volemică asociată transfuziei, injurie pulmonară acută post-transfuzională, reacții alergice și deces. (1, 2)

Candidați vaccinali

Cea mai eficientă metodă în lupta contra unei anumite afecțiuni, atât din punct de vedere medical, cât și economic, este reprezentată de prevenția îmbolnăvirii. Pandemia de SARS-CoV-2 ar putea fi scurtată prin dezvoltarea unui vaccin. Vaccinul ideal ar trebui să fie eficient după una sau două administrări, să ofere protecție populațiilor la risc (seniorii, persoanele cu comorbidități, inclusiv cele imunocompromise), să ofere protecție minimum 6 luni și să reducă transmiterea virusului către contacți.

Niciun vaccin nu a fost încă aprobat pentru profilaxia COVID-19, însă conform Organizației Mondiale a Sănătații 25 de candidați vaccinali au ajuns în diferite faze ale studiilor clinice, iar 139 de candidați se află în evaluare preclinică, printre care și vaccinul dezvoltat de OncoGen, o asociație românească.

Două articole publicate în data de 20 iulie 2020 în jurnalul The Lancet arată rezultate promițătoare pentru doi candidați vaccinali, unul dezvoltat în China și celălalt în Marea Britanie, ambii având un profil bun de siguranță și inducând un răspuns imun eficient. Cu toate acestea Agenția Europeană pentru Medicamente susține că va dura cel puțin un an înainte ca un vaccin să primească autorizație și să fie disponibil pentru utilizarea pe scară largă în Uniunea Europeană. (2, 7, 8, 9)