Postul intermitent ar putea fi nesigur pentru adolescenți, afectându-le dezvoltarea

Postul intermitent (PI) este o strategie alimentară populară, cu beneficii demonstrate asupra greutății corporale, sensibilității la insulină și homeostaziei glucozei la adulți și animale de vârstă mijlocie sau înaintată. Totuși, impactul asupra indivizilor foarte tineri este mult mai puțin clar. Cercetătorii au dorit să investigheze dacă aceleași beneficii se aplică și la adolescenți (în cazul acestui studiu, șoareci tineri de 2 luni) și, respectiv, cum diferă efectele la șoareci de vârste diferite (2 luni vs. 8 luni vs. 18 luni).

Obiectivele studiului

• Evaluarea efectelor postului intermitent de scurtă durată (SD-PI, 5 săptămâni) și lungă durată (LD-PI, 10 săptămâni) asupra homeostaziei glucozei și parametrilor metabolici la trei categorii de șoareci: tineri (2 luni), maturi (8 luni) și vârstnici (18 luni).
• Analiza specifică a funcției celulelor β pancreatice (implicate în producția de insulină) prin teste in vivo și in vitro (testări de secreție a insulinei, scRNA-seq, histologie etc.).
• Determinarea potențialelor mecanisme prin care postul intermitent (în special LD-PI) poate influența maturarea și funcția celulelor β, precum și modul în care aceste efecte pot fi dependente de vârstă.

Metodologie

• Intervenție dietară: Șoarecii au fost împărțiți în grupuri ad libitum (alimentare continuă) vs. post intermitent.  
• Durate: Scurt termen (ST, 5 săptămâni) și lung termen (LT, 10 săptămâni).  
• Teste metabolice: Test de toleranță la glucoză (TTG) și Testul de toleranță la insulină (TTI) pentru a măsura capacitatea de reglare a glucozei și sensibilitatea la insulină.  
• Analize asupra insulelor pancreatice:  

• Secreția de insulină stimulată de glucoză (SISG) la insule izolate.  
• Secvențierea ARN-ului unicelular (scRNA-seq) pentru a descifra profilurile de exprimare genică în celulele pancreatice.  
• Imunohistochimie și etichetarea BrdU pentru a evalua proliferarea α și β celulară.

Rezultate principale

Efecte benefice timpurii (SD-PI):

Indiferent de vârstă, după 5 săptămâni de post intermitent s-au observat îmbunătățiri în toleranța la glucoză și sensibilitatea la insulină. Astfel, chiar și șoarecii tineri (2 luni) au beneficiat metabolic pe termen scurt.

Efecte pe termen lung (LD-PI):

• Șoarecii vârstnici (18 luni): LD-PI a condus la îmbunătățiri durabile în toleranța la glucoză și o secreție crescută de insulină la nivelul insulelor pancreatice.  
• Șoarecii de vârstă mijlocie (8 luni): S-au constatat de asemenea beneficii semnificative, atât la TTG, cât și la TTI, sugerând menținerea unei bune funcții metabolice.  
• Șoarecii tineri (2 luni): Spre deosebire de celelalte grupuri, nu s-au văzut îmbunătățiri de durată în testele TTG și TTI, iar investigațiile asupra insulelor pancreatice au indicat chiar o deteriorare a funcției celulelor β.

Analiza insulelor pancreatice la tineri (LD-PI)

• Scăderea secreției de insulină (SISG) la insule izolate și reducerea conținutului de insulină.  
• Masa α și β celulară au fost reduse, cu o proliferare mai slabă (BrdU+ scăzut).  
• scRNA-seq a evidențiat downreglarea unor gene esențiale pentru maturarea și funcția celulelor β (de ex. Mafa, Nkx6-1, Slc2a2, Ins1).  
• Tiparul transcriptomic s-a corelat cu cel observat la pacienții cu T1D (dar nu T2D), sugerând similarități cu starea de „subdezvoltare” și disfuncție β.

Efectele la adulți și vârstnici

• La maturii (8 luni), deși insulele nu și-au crescut masa, nu s-a observat o scădere a funcției insulinice.  
• La vârstnici (18 luni), s-a îmbunătățit SISG și conținutul de insulină. Postul intermitent pare să prevină declinul legat de îmbătrânire în secreția de insulină.

Interpretare și implicații

Sensibilitatea la vârstă

Perioadele îndelungate de post intermitent (LD-PI) pot deteriora procesele de maturare și funcție a celulelor β la indivizi în creștere (adolescenți/tineri), contrar beneficiilor cunoscute la adulți și vârstnici. Necesarul de nutrienți pentru dezvoltare și maturare ar putea fi perturbat de restricțiile repetate.

Paralele cu diabetul de tip 1

scRNA-seq a relevat downreglarea unor gene cruciale în celulele β similare cu pattern-ul pacienților cu T1D, ridicând întrebarea dacă postul prelungit la adolescenți ar putea favoriza un mediu propice la disfuncție și atrofie β.

Beneficii la vârstnici

Postul intermitent rămâne o strategie potentă pentru îmbunătățirea parametrilor metabolici și protecția β la vârstnici, prevenind declinul datorat îmbătrânirii.

Aplicabilitatea în practică

Rezultatele sugerează că postul intermitent nu este un regim universal adecvat tuturor categoriilor de vârstă. În special, adolescenții sau indivizi cu predispoziție la T1D ar putea avea riscuri în urma unui regim strict de post repetat. Este necesară o abordare individualizată, luând în considerare dezvoltarea organismului și potențialele efecte pe termen lung asupra funcției pancreatice.

Limitări și direcții viitoare

• Studiul a folosit doar șoareci masculi, ceea ce limitează extrapolarea la femele.  
• Nevoia de studii de termen mai lung și mai mari, eventual cu modele murine care să reflecte T1D sau obezitatea.  
• Măsurarea secreției de insulină in vivo, deși un parametru-cheie, a rămas neefectuată în totalitate.  
• Pentru translația la om, rămân întrebări despre perioada de creștere și adecvarea postului intens.

Concluzii

Cercetarea demonstrează că postul intermitent poate avea efecte negative asupra maturării și funcției celulelor β la șoarecii foarte tineri, deși la vârste adulte și avansate postul intermitent aduce beneficiile cunoscute (îmbunătățirea homeostaziei glucozei și a secreției de insulină). Acest contrast subliniază importanța adaptării regimului alimentar la etapa de vârstă, mai ales când se ia în considerare un program de post pe termen lung. Rezultatele ridică semne de întrebare referitor la adoptarea postului intermitent de către adolescenți și sugerează prudență în recomandarea acestui stil alimentar copiilor sau persoanelor predispuse la T1D.