Poate fi colesterolul HDL prea mare?

În organismul uman există 2 tipuri de colesterol, LDL-colesterol („colesterol rău”) și HDL-colesterol („colesterol bun”).

Colesterolul LDL determină acumularea de grăsimi la nivelul arterelor, ceea ce duce la obstrucția vasului și un risc crescut de infarct miocardic sau atac cerebral. De aceea medicii recomandă valori scăzute ale LDL.
Colesterolul HDL este benefic pentru organism întrucât poate îndepărta LDL-colesterolul din sânge, transportându-l către ficat, unde poate fi metabolizat și eliminat. O valoare crescută a HDL este corelată cu un risc mai scăzut de boală cardiacă.

Întrebarea este dacă o cantitate cât mai mare de colesterol HDL este de dorit pentru a proteja cordul, iar răspunsul poate varia în funcție de anumiți factori. Deși nu există o limită superioară/maximă a nivelului de colesterol HDL, în mod obișnuit acesta nu crește până la valori patologice la persoanele cu un metabolism normal al colesterolului.

Totuși, un studiu publicat în Science sugerează existența unei variante genetice rare ce determină niveluri foarte mari ale HDL în sânge, modificând metabolismul HDL în organism și crescând riscul de boală cardiacă. Gena se găsește la nivelul unei molecule specifice denumită SR-BI, a cărei mutație crește nivelurile de HDL. Studiul a inclus persoane cu niveluri anormal de mari ale HDL (peste 95 miligrame/decilitru), descoperindu-se că unii dintre participanți aveau acest defect genetic rar.

Potrivit unui alt studiu, persoanele cu infarct miocardic recent și niveluri crescute ale HDL și proteină C reactivă (PRC) sunt mai predispuse la un nou eveniment cardiac.

Un studiu publicat în Circulation, care s-a realizat doar pe populația caucaziană, sugerează că un defect la nivelul proteinei CETP (cholesteryl ester transfer protein) poate determina niveluri anormal de mari ale HDL și un risc crescut de boală cardiacă. Totuși, defectul la nivelul proteinei CETP crește riscul de boală cardiacă doar la femei, nu și la bărbați.

Potrivit unui studiu publicat în Atherosclerosis, echilibrul colesterolului joacă un rol important. Studiul a inclus un grup mare de bărbați și femei cu niveluri variate de colesterol, descoperindu-se că participanții cu un nivel foarte crescut sau foarte scăzut de HDL au un risc mai mare de deces în comparație cu participanții cu niveluri moderate de HDL în sânge. Studiul sugerează că valorile cele mai bune sunt 73 mg/dl la bărbați și 93 mg/dl la femei.

Societatea Americană de Cardiologie recomandă realizarea unui test pentru determinarea nivelului de colesterol la fiecare 4-6 ani, începând cu vârsta de 20 de ani. United States Preventative Services Task Force recomandă teste de screening pentru patologii asociate cu colesterolul începând de la vârsta de 20 de ani dacă sunt prezenți factori de risc pentru boala cardiacă. Societatea Americană de Pediatrie încurajează realizarea testelor la toți copiii între 9 și 11 ani, ca urmare a creșterii numărului de cazuri de obezitate în copilărie. De asemenea, copiii cu un istoric familial de hipercolesterolemie ar trebui testați între 2 și 10 ani.

Colesterolul total este suma dintre HDL, LDL și20% din valoarea trigliceridelor. Conform Societății Americane de Cardiologie, o valoare de dorit a colesterolului poate varia de la o persoană la alta, aceasta depinzând de nivelul trigliceridelor, existența altor patologii, stilul de viață și istoricul familial de boală cardiacă.

Pentru atingerea unor valori normale ale colesterolului se recomandă determinarea colesterolului la cel puțin 5 ani sau la recomandarea medicului, adoptarea unei diete bogate în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe, realizarea de exerciții fizice timp de 30 de minute în fiecare zi, de 4-5 ori pe săptămână și renunțarea la fumat.

Dacă valorile HDL sunt foarte mari (peste 90 mg/dl), se recomandă realizarea de teste genetice sau pentru alți factori de risc cardiaci.

Sursa: Medical News Today