Satisfacția vieții și provocările persoanelor singure pe viață: un studiu european amplu

Un studiu publicat în Psychological Science în 2024 și realizat de cercetători de la Universitatea din Bremen, Germania, a analizat diferențele în satisfacția vieții și trăsăturile de personalitate între persoanele singure pe viață și cele aflate în relații de lungă durată. Studiul a folosit date dintr-un eșantion extins, cu peste 77.000 de participanți din 27 de țări europene, cu vârste de peste 50 de ani. Rezultatele oferă noi perspective asupra provocărilor unice cu care se confruntă persoanele singure și sugerează nevoia unor rețele de sprijin mai bine adaptate acestora.

Metodologia studiului

Cercetarea a utilizat date dintr-un sondaj european amplu, ce include mai multe variabile socio-demografice, trăsături de personalitate și măsuri ale satisfacției vieții. Trăsăturile de personalitate analizate au fost cele din modelul Big Five: extraversie, deschidere către experiențe noi, conștiinciozitate, agreabilitate și neuroticism. Participanții au fost împărțiți în patru grupuri distincte:

• Persoane care au fost întotdeauna singure și nu au avut niciodată relații de lungă durată.
• Persoane care nu au fost căsătorite, dar au locuit cu un partener.
• Persoane care au fost căsătorite în trecut.
• Persoane aflate în relații de lungă durată în prezent.

Datele au fost colectate din 27 de țări europene, ceea ce a permis o analiză culturală a rezultatelor. Studiul a folosit și comparații între sexe și grupe de vârstă pentru a evalua variațiile în satisfacția vieții și trăsăturile de personalitate.

Rezultatele studiului

Rezultatele principale ale cercetării indică diferențe semnificative între grupuri în ceea ce privește satisfacția vieții și trăsăturile de personalitate:

• Persoanele care nu au avut niciodată relații de lungă durată au înregistrat scoruri mai scăzute la extraversie, deschidere către experiențe noi și satisfacția vieții decât cele care au fost anterior căsătorite sau au locuit cu un partener.
• Toți participanții singuri au avut scoruri mai mici la satisfacția vieții comparativ cu cei aflați în relații de lungă durată.
• Femeile singure au raportat scoruri mai mari la satisfacția vieții comparativ cu bărbații singuri.
• Persoanele vârstnice singure au fost mai mulțumite de statutul lor decât cele de vârstă mijlocie.

De exemplu, satisfacția vieții a fost cu 15% mai scăzută pentru persoanele care nu au fost niciodată într-o relație de lungă durată comparativ cu cele căsătorite. De asemenea, în țările cu rate ridicate ale căsătoriei, precum cele din Europa de Sud, singurătatea a fost asociată cu o scădere suplimentară de 7% a satisfacției vieții.

Implicații culturale și sociale

Studiul a arătat că normele sociale influențează percepția asupra singurătății. În țările în care căsătoria este considerată norma, impactul negativ al statutului de persoană singură a fost mai pronunțat. Cu toate acestea, religiozitatea nu a avut un efect semnificativ asupra satisfacției vieții persoanelor singure.

Un alt aspect notabil este legătura dintre personalitate și probabilitatea de a intra într-o relație. Persoanele cu trăsături mai accentuate de extraversie și conștiinciozitate au fost mai predispuse să fie implicate în relații de lungă durată.

Concluzii

Cercetarea subliniază nevoia de a acorda o atenție sporită persoanelor care rămân singure pe viață, mai ales pe măsură ce îmbătrânesc. Acestea sunt mai vulnerabile la singurătate și pot avea nevoie de programe de sprijin adaptate nevoilor lor specifice. Propuneri includ:

• Dezvoltarea unor rețele sociale care să încurajeze persoanele singure să întâlnească oameni cu interese similare.
• Crearea de programe de prevenire a singurătății care să ia în considerare trăsăturile de personalitate ale participanților.
• Reducerea stigmatizării asociate cu statutul de persoană singură în societățile tradiționale.