Oamenii trișează fără să-și dea seama, pentru a se simți mai deștepți sau mai sănătoși

Un nou studiu coordonat de Sara Dommer de la Penn State arată că oamenii sunt dispuși să trișeze în sarcini în care nu există recompense materiale (bani, premii), ci doar beneficii interioare, cum ar fi să se simtă mai inteligenți sau mai sănătoși. Mai mult, acest comportament se bazează pe „autoamăgire diagnostică” - persoanele își atribuie performanța sporită propriilor abilități, în loc să recunoască faptul că au trișat.

De ce ar trișa cineva fără recompense extrinseci?

Dommer și-a pus întrebarea de ce oameni aparent onești „trişează” la activități precum:

• Completarea puzzle-urilor de tip Wordle sau integrame
• Numărarea caloriilor zilnice
• Teste de inteligență online

Răspunsul propus este că îmbunătățirea imaginii de sine (a te crede mai deștept, mai sănătos etc.) este ea însăși o recompensă suficientă. Cercetătoarea numește acest fenomen „diagnostic self-deception” (autoamăgire diagnostică): individul nu își conștientizează pe deplin stratagemă, iar când își evaluează succesul, îl pune pe seama propriei valori, nu pe seama trișatului.

Patru studii demonstrative

Sub-raportarea caloriilor

În primul studiu, 288 de studenți au primit meniuri de trei zile și trebuiau să introducă valorile calorice într-o aplicație de monitorizare.

• Jumătate dintre participanți au primit și indicii cu numărul de calorii specifice fiecărui fel, iar ceilalți nu.  
• Deși ar fi putut calcula aproximativ corect din cinci opțiuni de calorii disponibile, cei care nu aveau detalii precise au introdus valori mai mici, subestimând caloriile și trișând, astfel, pentru a se simți mai „sănătoși”.

Trișatul la un test de IQ

Al doilea studiu a implicat 195 de persoane (Amazon Mechanical Turk), împărțite în grup de control și grup de trișat.  

• Grupul de trișat primea rezolvări evidențiate pe ecran, iar apoi trebuia să-și raporteze scorul la test.  
• Ulterior, toți participanții susțineau un al doilea test de IQ (fără posibilitatea de a trișa).  
• Cei din grupul de trișat și-au supraestimat abilitățile și și-au prezis scoruri mult mai mari la testul doi, deși rezultatele reale nu confirmau „inteligența” declarată.  

Concluzie: trișorii își atribuiau performanța sporită propriilor capacități cognitive, nu faptului că aveau acces la răspunsuri.

Anagrame și atribuire eronată a succesului

Într-un al treilea experiment, participanții trebuiau să dezlege cuvinte amestecate (de ex. „motuts” → „utmost”).  

• Un grup primea răspunsul corect după 3 minute și își raporta singur numărul de anagrame rezolvate.  
• S-a observat din nou o supraestimare clară a scorurilor față de grupul de control, precum și tendința de a declara că inteligența personală a stat la baza performanței, nu avantajul oferit de rezolvările afișate.

Test de alfabetizare financiară

În ultimul studiu, 231 de participanți au susținut un test de cunoștințe financiare, divizați în:

• Grup de control
• Grup cu posibilitate de trișat
• Fiecare grup, la rândul său, împărțit în „informați” versus „neinformați” despre faptul că majoritatea adulților americani pică un test financiar de bază.  

Autorii au constatat că cei expuși la incertitudinea (sugestia că mulți adulți nu se descurcă la aceste teste) trișau mai puțin, dorind mai degrabă să obțină o evaluare autentică a competențelor proprii. Astfel, conștientizarea posibilelor limite îi făcea să-și dorească un rezultat real, nu unul umflat.

Concluzii

Trișatul ca un mod de a ne simți mai bine despre noi înșine  

Nu e vorba de a fura sau de a obține vreun premiu material; oamenii o fac pentru a-și mări încrederea în sine, convingându-se că reușita se datorează abilităților proprii.

Autoamăgire diagnostică 

Persoanele respective își transferă meritele asupra propriei inteligențe sau comportamentului alimentar sănătos, minimalizând (uneori inconștient) rolul trișatului. Acest proces autopropulsat poate avea loc în mod subtil, fără intenție explicită de fraudă.

Pericolele iluziei  

Dacă cineva se supraevaluează la capitolul sănătate (ex., crezând că mănâncă mai puține calorii) sau la capitolul competențe financiare, riscă să nu caute ajutor (nutriționiști, planuri financiare etc.) pentru probleme reale.

Cum reducem tendința de trișare  

Rezultatele arată că dacă oamenii sunt puși în fața incertitudinii (li se amintește că e posibil să nu fie atât de bine pregătiți), tinde să scadă dorința de a trișa. Probabil, dorința de o autoevaluare mai clară devine prioritară față de stimularea artificială a stimei de sine.

Sara Dommer notează că „trișatul” nu înseamnă întotdeauna conștientizare completă sau intenție malițioasă; el poate rezulta din dorința de a-ți confirma abilitățile. Totuși, acest fenomen poate fi dăunător în anumite contexte, când menține false convingeri și împiedică oamenii să caute sprijin sau să ia decizii mai realiste despre sănătate și finanțe. Prin urmare, conștientizarea faptului că ne putem auto-decepționa e crucială, mai ales pentru evaluarea sinceră a propriei persoane și pentru acceptarea resurselor disponibile.