O nouă strategie imagistică neinvazivă care poate detecta cheaguri de sânge din organism

Cercetătorii americani au dezvoltat și testat un agent de contrast țintit care poate detecta cheaguri de sânge în inimile pacienților cu fibrilație atrială sau cu bătăi neregulate ale inimii. Strategia ar putea fi folosită pentru a găsi cheaguri și în alte părți ale corpului, cum ar fi în vase care, atunci când sunt blocate, pot duce la accident vascular cerebral.
Fibrilația atrială, ce descrie frecvența cardiacă neregulată și adesea rapidă, este o afecțiune comună care poate determina formarea de cheaguri la nivelul inimii care se pot disloca și se pot deplasa către creier, determinând un potențial accident vascular cerebral. Modul standard de a detecta aceste cheaguri necesită efectuarea unei ecografii transesofagiene, procedură invazivă în timpul căreia un tub este introdus în gâtul și esofagul pacientului sedat anterior.

Anchetatorii de la Spitalul General din Massachusetts (MGH) au dezvoltat și testat un agent de contrast țintit pentru a detecta cheagurile de sânge în mod neinvaziv. Agentul are o afinitate puternică pentru fibrină, o componentă a cheagurilor de sânge și este detectat cu o etichetă de cupru radioactiv. „Ideea din spatele tehnologiei este că agentul va găsi și se va lega de cheaguri de sânge oriunde în corp, nu doar în inimă, și va face cheagurile detectabile”, spune autorul principal David Sosnovik, director al Programului de Imagistică Cardiovasculară din cadrul Centrului Martinos pentru Imagistica Biomedicală al MGH.

„Într-un fel, acest lucru este analog cu efectuarea unei căutări inteligente cu un motor de căutare precum Google, unde termenii de căutare folosiți ghidează căutarea. Injectăm agentul într-o venă periferică mică și circulă în tot corpul uman în căutarea unor cheaguri”. Dacă nu găsește niciun cheag, atunci este excretat rapid din organism. Cu toate acestea, dacă găsește un cheag și se leagă de acesta, medicii îl pot detecta cu o tehnică imagistică cunoscută sub numele de tomografie cu emisie de pozitroni. ”

Sosnovik și colegii săi au examinat mai întâi modul în care agentul reacționează la opt voluntari sănătoși. După injectare, agentul a fost inițial stabil în organism și apoi a fost îndepărtat din țesuturi în câteva ore, sugerând că este sigur. Apoi, echipa a administrat agentul pacienților cu fibrilație atrială, unii cu cheaguri în inimă și alții fără. Testele imagistice ale inimii au relevat semnale strălucitoare în cheaguri care nu au fost observate la pacienții fără cheaguri.

sursa: Science Daily