O nouă perspectivă asupra dinamicii infecțiilor cu HPV nepersistente

Infecțiile cu Human Papillomavirus (HPV) reprezintă cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală și sunt implicate aproape în totalitate în apariția cancerului de col uterin, dar și în cazuri semnificative de cancere anogenitale și orofaringiene. Deși majoritatea infecțiilor la adulții tineri sunt tranzitorii și nu persistă mai mult de doi ani, mecanismele prin care virusul este eradicat sau, dimpotrivă, se cronicizează nu sunt încă pe deplin înțelese. Monitorizarea infecțiilor HPV la intervale mari (de exemplu, 6 luni) a fost utilă pentru stabilirea duratei generale a infecției, dar nu a permis analiza detaliată a fluctuațiilor încărcăturii virale și a reacției imune la scară fină de timp.
Un studiu publicat în revista PLOS Biology de Samuel Alizon de la Centrul Național de Cercetare Științifică (CNRS), Franța, și colegii săi și-a propus să urmărească în detaliu dinamica virală și imunitatea locală în timpul unei infecții HPV, cu ajutorul unor monitorizări frecvente, realizate la intervale de doar două luni.

Cercetătorii au inițiat coorta PAPCLEAR în Montpellier (Franța), cu 189 de femei cu vârste între 18 și 25 de ani, urmărite la fiecare două luni, timp de maximum 24 de luni. La fiecare vizită, participantele au efectuat frotiu cervical pentru detecția și cuantificarea HPV (13 genotipuri) și analize imunologice (citokine și fenotiparea populațiilor de celule imune locale prin citometrie în flux). Au fost colectate date suplimentare privind comportamentul sexual, istoricul medical, statusul vaccinal și factori sociodemografici.  

Metodologie de laborator:  
1. Măsurarea încărcăturii virale prin qPCR, exprimată ca raport între copii de genom viral și copii ale unei gene umane de referință (albumina).  
2. Identificarea și cuantificarea leucocitelor din frotiul cervical:  

• S-a aplicat un protocol avansat de citometrie în flux, dificil de implementat din cauza autofluorescenței keratinocitelor.  
• Cercetătorii au folosit o abordare nesupervizată (clustering) pentru a deosebi mai multe populații celulare (granulocite, celule TCRγδ, CD4 și CD8 T, NK, monocite etc.).  

3. Măsurarea citokinelor (IFNγ, CCL20, CXCL10, IL-6, IL-17A) în secrețiile cervicale, raportate la concentrația totală de proteine.  
4. Analize statistice și modelare:  

• Modele bayesiene, cu piese liniare (piecewise), pentru a descrie variația încărcăturii virale în timp (fază de creștere, platou, declin).  
• Modele similare pentru dinamica populațiilor imune, luând în considerare coinfecțiile și interacțiunile dintre diferite genotipuri HPV.

Rezultate

Dinamica încărcăturii virale

Majoritatea infecțiilor au prezentat o evoluție în trei faze:  

• Creștere rapidă a încărcăturii virale;  
• Platou ce poate dura multe luni;  
• Declin spre clarificare (clearance).  

Durata mediană a infecției a fost estimată la aproximativ 16 luni, cu o variabilitate largă, în funcție de gazdă (diferențele interindividuale) și, într-o măsură mai mică, în funcție de genotipul viral.  

Participantele care au prezentat o încărcătură virală mai înaltă în faza de platou au avut și o infecție de durată mai lungă, sugerând că anumiți factori specifici gazdei permit virusului să se mențină la nivel crescut.  

Răspunsul imun local - analiza citometrică și citokine

Cervixul a fost populat masiv de granulocite (aprox. 60% dintre leucocite), urmate de populații diverse de celule T, inclusiv celule TCRγδ în procente semnificative.  

Eșantioanele cu infecție HPV focală (pozitive la același genotip în cel puțin două vizite consecutive) au prezentat o proporție mai mare de anumite subpopulații TCRγδ și mai puține celule T CD4.  

• Analizele de tip differential abundance și modelele longitudinale au arătat că: populațiile legate de imunitatea innată (granulocite, NK) tind să crească în proporție mai devreme după debutul infecției și populațiile asociate răspunsului adaptativ (CD4, CD8, anumite TCRγδ) ating un vârf mai târziu, mai apropiat de faza de remisiune.  
• Dintre citokine, CXCL10 a arătat o corelație negativă cu încărcătura virală cumulată, indicând un posibil rol al chemokinelor IFN-induse în controlul infecției.  

Seroconversia și rolul vaccinării

• Aproximativ jumătate dintre participante erau vaccinate împotriva HPV, însă nu au existat infecții „breakthrough” cu genotipurile vaccinale (16, 18) în acest grup.  
• Vaccinarea nu a influențat major patternul de evoluție virală pentru alte genotipuri, deși se observă un nivel mai ridicat de IgG la persoanele vaccinate, sugerând potențiale efecte de cross-immunity reduse.  

Interacțiunea dintre imunitatea locală și încărcătura virală

• Infecțiile cu încărcătură virală mare și care durează mai mult par să scape inițial de reacția imunitară înnăscută, activând mai târziu mecanismele imunității adaptative.  
• Unele subpopulații imune (ex. anumite celule TCRγδ) ar putea juca un rol în rezoluția mai târzie a infecției.  
• CXCL10, monitele și eventual granulocitele par implicate în fazele timpurii, asociate unei posibilități mai mari de clearance rapid.

Concluzii

Studiul pune în evidență trei momente cheie în evoluția infecțiilor HPV genitale la femeile tinere: ascensiunea încărcăturii virale, menținerea pe un platou relativ stabil și declinul asociat dispariției virusului. Din perspectivă imunologică:

• Răspunsul înnăscut (granulocite, NK, chemokine cum este CXCL10) apare devreme și ar putea facilita clearance-ul timpuriu.  
• Răspunsul adaptativ (celule T CD4, CD8, TCRγδ specializate) se dezvoltă treptat, uneori în stadii mai avansate ale infecției, când încărcătura virală este mare sau persistența este prelungită.  
• Vaccinarea anti-HPV s-a dovedit eficientă împotriva genotipurilor incluse în vaccin (nu s-au observat infecții focalizante cu acestea), însă efectele de protecție încrucișată față de alte genotipuri par limitate.

Dincolo de relevanța clinică imediată (screening, vaccinare, strategii de prevenție), datele oferă o imagine clară asupra dinamicii interactive dintre încărcătura virală și diverse componente ale imunității locale. În viitor, metode avansate de analiză a celulelor (ex. single-cell multiomics, CyTOF) ar putea permite o caracterizare și mai fină a subpopulațiilor implicate în apariția și dispariția infecției HPV. Înțelegerea mai profundă a acestor mecanisme poate duce la dezvoltarea unor imunoterapii mai eficiente și la optimizarea protocoalelor de monitorizare a infecțiilor virale cu risc oncogen.