O nouă abordare a defibrilației poate îmbunătăți efectele stopului cardiac

Stopul cardiac în afara spitalului (SCEH) reprezintă o cauză principală de mortalitate la nivel global. Ritmurile șocabile, precum fibrilația ventriculară și tahicardia ventriculară fără puls, sunt cele mai tratabile cauze ale SCEH, iar defibrilarea rapidă crește șansele de supraviețuire cu un prognostic neurologic favorabil.
Studiul a avut ca scop evaluarea asocierii dintre poziția inițială a electrozilor defibrilatorului - anterior-posterioară (AP) versus anterior-laterală (AL) - și rezultatele clinice la pacienții cu SCEH prezentând fibrilație ventriculară sau tahicardie ventriculară fără puls. S-a investigat dacă poziționarea AP îmbunătățește rata de revenire a circulației spontane comparativ cu poziționarea AL.

Acesta a fost un studiu observațional prospectiv desfășurat între iulie 2019 și iunie 2023, implicând un serviciu de urgență medicală din zona metropolitană Portland, Oregon. Au fost incluși 255 de pacienți adulți cu SCEH și ritm inițial șocabil care au necesitat defibrilare de către serviciul de urgență medicală. Pacienții au fost împărțiți în două grupuri în funcție de poziționarea inițială a electrozilor: 158 în poziție AP și 97 în poziție AL.

Rezultate

• Rata de revenire a circulației spontane: Pacienții cu electrozi poziționați AP au avut o rată semnificativ mai mare de revenire a circulației spontane comparativ cu cei cu poziționare AL.
• Supraviețuirea până la internare și externare: Nu s-au observat diferențe semnificative între cele două grupuri în ceea ce privește supraviețuirea până la internarea în spital sau până la externare.
• Rezultate neurologice: Deși nu au fost semnificative statistic, pacienții cu poziționare AP au avut o tendință spre rezultate neurologice mai bune.
• Procesul de resuscitare: Poziționarea AP a fost asociată cu mai puține șocuri necesare, un timp mai scurt până la revenirea circulației spontane și o nevoie redusă de schimbare ulterioară a poziției electrozilor.

De asemenea, s-a observat o interacțiune semnificativă între greutatea pacientului și poziționarea electrozilor, pacienții cu greutate mai mare beneficiind mai mult de poziționarea AP.

Concluzii

Poziționarea inițială a electrozilor defibrilatorului în poziție anterior-posterioară este asociată cu o rată mai mare de revenire a circulației spontane la pacienții cu SCEH și ritm șocabil. Aceste descoperiri sugerează că poziționarea AP ar putea fi mai eficientă decât poziționarea AL în defibrilarea inițială și subliniază necesitatea unor studii clinice randomizate viitoare pentru a determina poziționarea optimă a electrozilor.

Implicații clinice

Optimizarea poziționării electrozilor defibrilatorului ar putea reprezenta o intervenție simplă, dar semnificativă, în îmbunătățirea rezultatelor pacienților cu SCEH și ritm șocabil. Dacă avantajele poziționării AP sunt confirmate prin studii suplimentare, aceasta ar putea influența protocoalele actuale de resuscitare și ar putea conduce la creșterea ratelor de supraviețuire cu rezultate neurologice favorabile.

Recomandări pentru practică

• Revizuirea protocoalelor serviciului de urgență medicală: Serviciile medicale de urgență ar putea reconsidera poziționarea standard a electrozilor defibrilatorului, favorizând poziția AP.
• Formarea personalului medical: Instruirea echipelor de resuscitare în aplicarea corectă și rapidă a electrozilor în poziție AP.
• Cercetări viitoare: Realizarea de studii clinice randomizate pentru a confirma aceste rezultate și a evalua impactul pe termen lung asupra supraviețuirii și funcției neurologice.

Studiul aduce dovezi importante în favoarea utilizării poziției anterior-posterioare a electrozilor defibrilatorului în stopul cardiac extrahospitalicesc cu ritm șocabil. Implementarea acestei practici ar putea avea un impact pozitiv semnificativ asupra rezultatelor pacienților și ar putea salva vieți prin creșterea eficacității defibrilării precoce.

sursa: Science Daily