Nevăzătorii pot recunoaște fețele folosindu-se de sunete

Cercetătorii de la Georgetown University Medical Center au demonstrat că persoanele oarbe pot recunoaște fețe de bază utilizând zona fusiformă a feței (ZFF) din creier, regiune crucială pentru procesarea fețelor la persoanele văzătoare. Studiul, publicat în PLOS ONE, utilizează un dispozitiv de substituție senzorială care transformă imaginile în sunete, permițând astfel persoanelor oarbe să „vadă” prin auz.
Josef Rauschecker, profesor la Departamentul de Neuroștiințe de la Georgetown și autor principal al studiului, explică că acest fenomen demonstrează plasticitatea creierului, adică capacitatea de a compensa pierderea vederii prin alte simțuri. Prin imagistica cu rezonanță magnetică funcțională (RMNf), cercetătorii au identificat locația exactă a acestei plasticități în creier.

Studiul sugerează că dezvoltarea ZFF nu depinde de experiența vizuală cu fețe reale, ci de expunerea la configurația geometrică a fețelor, care poate fi transmisă prin alte modalități senzoriale. Aceasta reprezintă o descoperire importantă, conform Paulei Plaza, una dintre autorii principali ai studiului, indicând că ZFF codifică „conceptul” unei fețe, indiferent de canalul de intrare sau de experiența vizuală.

Studiul a inclus șase persoane oarbe și 10 persoane văzătoare ca subiecți de control, supuși la trei runde de scanări RMNf. S-a constatat că activarea creierului prin sunet la persoanele oarbe se produce în principal în ZFF din partea stângă a creierului, în timp ce la persoanele văzătoare procesarea fețelor are loc mai ales în partea dreaptă a ZFF. Această diferență stânga/dreapta ar putea fi legată de modul în care cele două părți ale ZFF procesează fețele, o descoperire care ar putea ajuta la rafinarea dispozitivului de substituție senzorială.

Inițial, persoanele oarbe au învățat să recunoască fețe simple, precum emoji-uri, prin sunet. Procesul a necesitat multe sesiuni de practică, începând cu recunoașterea formelor geometrice simple și progresând spre forme mai complexe. Obiectivul final al cercetătorilor este de a folosi imagini reale de fețe și case în combinație cu dispozitivul lor, ceea ce ar necesita îmbunătățirea rezoluției dispozitivului. Rauschecker subliniază dorința de a afla dacă persoanele oarbe pot învăța să recunoască indivizi după poze, un pas care ar putea necesita mult mai multă practică cu dispozitivul lor, dar acum, identificând regiunea creierului unde are loc traducerea, au o bază mai bună pentru a-și rafina procesele.

sursa: News Medical
foto: Sylverarts / iStock / Getty Images Plus