Modul în care medicamentul Ritalin crește concentrarea (cercetare)

Medicamentele disponibile pentru populația generală sunt deseori testate atât anterior introducerii lor pe piață, cât și ulterior, pentru a identifica toate efectele existente. Spre exemplu, medicamentul Ritalin, un stimulent conținând substanța activă sub forma metilfenidatului, introdus pentru a îmbunătăți atenția și concentrarea persoanelor cu tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate sau ADHD, continuă să reprezinte subiectul a numeroase studii științifice, chiar și la o jumătate de secol de la intrarea sa pe piață.

Recent, o nouă lucrare realizată de către cercetătorii Universității din Pittsburgh a oferit o imagine amplă asupra modului în care Ritalin afectează activitatea cerebrală, deschizând calea către noi utilizări ale medicamentului.

Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate sau ADHD reprezintă o afecțiune psihiatrică frecvent diagnosticată în rândul copiilor și adolescenților. Gestionarea simptomelor și introducerea copiilor în colectivitățile generale poate fi deseori un proces extrem de dificil, motiv pentru care aproximativ unul din 11 copii din America este tratat cu metilfenidat (sub numele său de marcă, Ritalin) pentru a îmbunătăți atenția și concentrarea. De asemenea, sondajele au subliniat o utilizare frecventă a medicamentului și în rândul populației adulte, aproximativ 1 din 5 adulți din America necesitând astfel de stimulente.

Despre importanța studiului de față, autorul principal al studiului, Marlene Cohen, profesor de neuroștiință la Școala de Arte și Științe Kenneth P. Dietrich, a afirmat: „Știm cu adevărat foarte puține despre modul în care acționează aceste medicamente asupra activității grupurilor cerebrale de neuroni. Însă oamenii de știință au investigat de-a lungul timpului care sunt aceste grupuri de neuroni care ne pot spune detalii despre comportament și cogniție, astfel încât înțelegerea a ceea ce fac aceste medicamente asupra neuronilor este utilă în descifrarea unei imagini de ansamblu despre activitatea noastră cerebrală.”

Experimentul a fost posibil datorită eforturilor anterioare ale cercetătoarei postdoctorale din Pitt Amy Ni. Lucrările sale au arătat de-a lungul timpului o legătură importantă între activitățile realizate de către șoarecii de laborator în cadrul exercițiilor vizuale și anumite nivele de activitate ale neuronilor din cortexul vizual. Cel mai important aspect al studiilor anterioare este reprezentat de sublinierea modului în care grupurile de neuroni pot declanșa anumite comportamente independent față de alte grupuri de neuroni, procesele nefiind sincronizate la nivel general cerebral.

Studiul actual, publicat anul acesta în cadrul revistei Proceedings of the National Academy, a evidențiat o îmbunătățire a activității neuronale în centrul vizual prin administrarea de metilfenidat în timpul exercițiilor. Cele trei animale utilizate în cadrul experimentului au primite fie metilfenidat, fie un medicament de tip placebo în zile alternative, timp de două săptămâni de teste. În zilele în care au luat Ritalin, au prezentat o activitate mult crescută pentru realizarea sarcinii și s-au descurcat mult mai bine, însă numai atunci când sarcina necesară a fost realizată prin atenție vizuală sporită, fiind utilizat majoritar grupul de neuroni din cortexul vizual. Pentru a spori atenția vizuală a animalelor, cercetătorii au asociat stimuli luminoși în timpul exercițiilor.

Datorită lucrării, cercetătorii au obținut o înțelegere mai amplă asupra modului în care tipurile de declanșare și stimulare a neuronilor prin lumină se traduc în comportamente precum acordarea de atenție sporită la ceea ce vedem. Comparând modul în care neuronii acționează atunci când creierul se află în diferite stări, cum ar fi atunci când un subiect a luat un medicament față de atunci când nu au luat, alături de asocierea sau lipsa stimulilor luminoși, oamenii de știință pot crea ipoteze mult mai bune și mai utile despre modul în care celulele creierului și comportamentul nostru sunt legate.

Profesoara Marlene Cohen a adăugat: „Acești stimulenți ar putea fi, de fapt, utili pentru tratarea multor afecțiuni, de la modificările cognitive asociate cu îmbătrânirea normală, până la boala Alzheimer. Deși este un singur studiu de acest și cred că mai sunt multe de făcut, sper că oamenii vor vedea importanța acestei abordări pentru viitor.”

sursa: Science Daily