Moartea subită de etiologie cardiacă la sportivi

Activitatea fizică regulată, la fel ca antrenamentul fizic de performanță, asigură buna desfășurare a sistemului cardiovascular. Cu toate acestea, pot fi descrise și anumite cazuri cu evoluție nefavorabilă, reunite sub diagnosticul de moarte subită de etiologie cardiacă la sportivi.

Conform studiilor efectuate, aproximativ unul din 200.000 de persoane tinere sănătoase, care practică un anumit sport de performanță, dezvoltă fibrilație ventriculară sau tahicardie ventriculară cu evoluție rapidă spre deces, chiar în momentul desfășurării antrenamentului fizic.

Persoanele de sex masculin sunt mult mai afectate, raportul de afectare între cele două sexe fiind de 9 la 1 în favoarea bărbaților.

Cel mai frecvent, moartea subită de etiologie cardiacă apare în rândul jucătorilor de fotbal și de baschet.

Cauzele morții subite de origine cardiacă la sportivi

Cauzele care pot determina apariția morții subite la sportivi sunt numeroase, cea mai importantă fiind cardiomiopatia hipertrofică nediagnosticată. Persoanele atletice care prezintă perete toracic elastic, subțire, prezintă risc crescut de comoție cardiacă, chiar și în absența unei afecțiuni cardiovasculare preexistente. Aceasta se poate realiza în urma unei lovituri puternice în regiunea precordială, care determină apariția spontană a fibrilației ventriculare sau a tahicardiei ventriculare. Lovitura precordială puternică poate fi determinată de un obiect, precum mingea de fotbal, mingea de bassebal etc. sau poate fi secundară impactului cu un alt jucător.

În numeroase cazuri, decesul în rândul persoanelor tinere sportive este secundar ruperii anevrismului aortic.

În rândul sportivilor vârstnici, moartea subită poate fi determinată de o afecțiune arterială coronariană.

Cauzele care determină apariția morții subite în rândul sportivilor nu sunt reprezentate doar de afecțiunile cardiace congenitale. În numeroase cazuri, moartea subită la sportivi poate surveni unei boli valvulare dobândite în cursul vieții (precum miocardita, stenoza aortică, etc.).

Cele mai frecvente afecțiuni cardiovasculare preexistente, care determină apariția morții subite în rândul persoanelor sportive, sunt reprezentate de:

• Cardiomiopatia hipertrofică obstructivă
• Anevrismul aortei
• Prolapsul de valvă mitrală
• Anomaliile arterelor coronare (hipoplazia coronariană, originea anormală a coronarei drepte sau stângi)
• Artera descendentă anterioară stângă cu traiect în tunel
• Miocardita
• Cardiomiopatia dilatativă
• Boala aterosclerotică coronariană prematură
• Displazia ventriculară dreaptă aritmogenă
• Creșterea masei cardiace
• Degenerarea mixomatoasă a valvei mitrale
• Sindromul Brugada
• Sindromul de segment QT lung (sindromul QT prelungit)
• Vasospasmul coronarian
• Ruperea unui anevrism de arteră cerebrală
• Sindromul Wolf-Parkinson-White
• Sarcoidoza cardiacă
• Tahicardia cu origine la nivelul tractului de ejecție al ventriculului drept
• Tahicardia polimorfă catecolaminică
• Traumatisme cardiace.

În cazul sportivilor cu astm bronșic, în cazul celor care utilizează droguri, în caz de insolație sau de utilizare a unor medicamente care au drept scop creșterea performanței sportive, moartea subită apărută în urma fibrilației sau a tahicardiei ventriculare este evenimentul terminal înregistrat în cadrul unei afecțiuni netratate sau tratate necorespunzător. [1], [2], [3]

Semne și simptome în moartea subită de etiologie cardiacă la sportivi

Manifestările clinice care apar în aceste situații sunt specifice colapsului cardiovascular și sunt reprezentate de:

• Extremități reci, palide
• Cianoză periferică
• Transpirații reci
• Tahicardie
• Tahipnee
• Puls slab, imperceptibil
• Alterarea pulsului la nivelul arterelor mari (carotidă)
• Scăderea tensiunii arteriale sistolice
• Oligurie, iar mai apoi anurie. [1], [2], [3]

Tratament

Tratamentul trebuie instituit de urgență și presupune asigurarea funcțiilor vitale (monitorizarea frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale), instituirea respirației mecanice, monitorizarea diurezei. În caz de apariție a stopului cardiac, este necesară repornirea activității cardiace prin administrarea de adrenalină, masaj cardiac extern sau șoc electric. Defibrilatoarele externe automate sunt deosebit de utile.

Rata de supraviețuire în urma unui episod de moarte subită de etiologie cardiacă este de aproximativ 20%. În cazul persoanelor care supraviețuiesc, este necesară instituirea precoce a tratamentului afecțiunii cardiace declanșatoare. [1], [2], [3]