Mituri despre bătrânețe

Miturile și ideile preconcepute despre bătrânețe au la bază în general experiențele trecute când longevitatea nu ajunsese la cote atât de înalte, când nu existau tratamente eficiente pentru bolile cronice cu care ne confruntăm astăzi și când nu se punea un accent atât de mare pe prevenție și pe controlul pe care îl avem asupra stării de sănătate.

În general tinerii au tendința să-și aprecieze bătrânii din familie, pentru că îi cunosc și îi iubesc, dar în același timp pe toți ceilalți îi văd ca pe o categorie despre care au prejudecăți și căreia îi atribuie tot soiul de atribute negative.

Interesant este că și vârstnicii au aceste preconcepții și continuă să le perpetueze. Într-un studiu realizat în Australia participanții având vârste cuprinse între 65 și 89 de ani au fost întrebați despre ceea ce înseamnă pentru ei bătrânețea: un număr de ani sau mai degrabă o stare de a fi. Majoritatea au asociat bătrânețea cu o stare de spirit caracterizată de numeroase aspecte negative, dar care, spun autorii studiului, sunt valabile pentru orice altă perioadă a vieții (iritantă, vulnerabilă, neinteresantă, neproductivă etc.)

Înainte de a ajunge la vârsta a treia oamenii sunt anxioși cu privire la îmbătrânire în mare parte din cauza stereotipurilor în care am învățat să credem. Se pare că pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, anxietatea scade în legătură cu acest fenomen, pentru că se obișnuiesc cu efectele lui și învață cum să trăiască cu ele. (1)

Despre bătrânețe sunt vehiculate numeroase mituri și idei false. Iată care sunt cele mai frecvente dintre ele:

Mit: Vârstnicii sunt mai morocănoși, mai depresivi și mai retrași decât tinerii

Realitatea: Specialiștii din domeniul gerontologiei au fost interesați să afle care este limita dintre boală și bătrânețe, pentru că de cele mai multe ori bătrânii sunt și bolnavi, astfel că limita este aproape insesizabilă. În acest context au ajuns la concluzia că aceste trăsături de personalitate nu vin odată cu vârsta. Cu alte cuvinte pe măsură ce îmbătrânim nu devenim mai depresivi sau mai morocănoși. După vârsta de 30 de ani sunt foarte puține șanse ca ceva din personalitatea noastră să se mai schimbe major. Când totuși aceste schimbări au loc, nu îmbătrânirea este de vină, ci este posibil ca ele să fie semne ale instalării unor boli precum demența. (2)

Mit: Bătrânețea înseamnă boală

Realitatea: Această preconcepție este una din cele mai frecvente asocieri pe care le facem cu vârsta a treia. Specialiștii au reușit să delimiteze cele două concepte și să arate, elaborând diverse teorii, că îmbătrânirea este un proces natural și normal care nu este o manifestare a unei afecțiuni. Cu toate acestea, e drept că mulți bătrâni suferă de boli cronice, dar acestea sunt de cele mai multe ori rezultatul îmbinării predispoziției genetice cu rolul nociv al factorilor externi care acționează constant asupra organismului nostru. Numărul mare de bătrâni sănătoși și creșterea speranței de viață, mai ales în statele industrializate sunt dovezi că bătrânețea nu înseamnă boală. (3)

Mit: Viața sexuală dispare la vârsta a treia

Realitatea: Activitatea sexuală începe într-adevăr să scadă după o anumită vârstă, însă specialiștii consideră că nu vârsta biologică este factorul determinant. Există alte variabile pentru fiecare dintre noi care individualizează implicarea în activitățile sexuale: starea de sănătate, cultura, relația cu partenerul de viață etc. La vârsta a treia interesul și activitatea sexuală în sine respectă patternul pe care individul l-a urmat pe durata tinereții sale. În plus, ființa umană are nevoie de componenta afectivă a contactului fizic pe durata întregii vieți, inclusiv la bătrânețe, așa că o viață sexuală activă nu poate fi decât benefică pentru seniori. (3), (4)

Mit: Dificultățile de memorie la vârstnici sunt un semn de declin

Realitatea: Deși s-a vehiculat mult ideea că abilitatea de a reține informații noi sau de amintire a celor deja stocate este mult îngreunată în cazul bătrânilor, un studiu recent realizat în Germania a demonstrat că de vină nu ar fi îmbătrânirea, ci numărul foarte mare de informații reținute de aceștia. Pentru a arăta acest lucru cercetătorii au programat un computer să învețe cuvinte și comenzi noi, până când performanța sa la testele cognitive a fost similară cu a unui tânăr. Același computer a fost expus la experiențe noi și multe de învățare, asemănătoare cu cele pe care un individ le experimentează pe durata vieții. De această dată, performanța sa a fost similară cu a unui vârstnic. Cu alte cuvinte, memoria celor în vârstă nu devine mai înceată sau mai slabă, ci pur și simplu oamenii dețin mai multe informații. (5)

Mit: Toți bătrânii sunt la fel

Realitatea: Deși avem tendința să credem că vârstnicii pot fi încadrați într-o categorie, pentru că toți sunt la fel, realitatea este că trăsăturile de personalitate nu se modifică odată cu vârsta. Acestea rămân constante, ba chiar se accentuează la unele persoane. Diversitatea lor este la fel de mare ca a oricărei alte categorii de vârstă.

Unii specialiști consideră chiar că diversitatea în rândul vârstei a treia este mult mai pronunțată datorită experienței de viață acumulată de-a lungul anilor și influențată puternic de cultură, zona georgrafică, educație, gen etc. (6)

Mit: La vârsta a treia nu are rost să ne mai schimbăm obiceiurile greșite

Realitatea: Auzim frecvent vârstnici care fumează, au obiceiuri alimentare greșite sau nu fac mișcare spunând că e prea târziu să mai schimbe ceva pentru că ar fi inutil și sănătatea lor nu ar avea de câștigat. Realitatea este însă alta. Deși într-adevăr e mai util să duci un stil de viață sănătos de la vârste timpurii, nu e târziu nici dacă facem astfel de schimbări la bătrânețe. Putem reduce riscurile de a contacta anumite boli, putem lupta mai eficient împotriva deteriorării și chiar repara daune produse de înaintarea în vârstă. Ceea ce este însă mai dificil este că în cazul vârstnicilor rezistența la schimbare poate fi mult mai accentuată – le este mult mai greu să renunțe la tabieturile lor și la un stil de viață pe care l-au promovat pe durata întregii vieți. (3)

Mit: Bătrânețea înseamnă senilitate

Realitatea: Deși afecțiuni precum Alzheimer sau demența senilă pot apărea la vârsta a treia, acestea sunt boli și nu fac parte din procesul natural al îmbătrânirii. Tot mai multe studii arată că factorii de risc care cauzează afecțiunile cardio-vasculare sunt responsabili și de instalarea demenței sau a bolii Alzheimer, deci într-un fel îi putem controla. (7)

Bătrânețea este o etapă naturală din evoluția noastră, însă perpetuarea unor mituri care de cele mai multe ori pun accent pe declin nu fac decât să ne împiedice să vedem și să ne bucurăm de aspectele pozitive sale pozitive. În final dacă spiritul nostru rămâne tânăr, semnele îmbătrânirii fizice nu ne vor mai afecta la fel de mult.