Mamuţii erau în fruntea meniului preferat de oamenii care trăiau în America de Nord în Epoca de Gheaţă

Primii oameni care s-au răspândit în America de Nord în timpul ultimei ere glaciare i-au pus pe mamuţi în fruntea meniului lor, potrivit unor cercetători, care au obţinut primele dovezi directe ale dietei acelor oameni preistorici, informează Reuters.

Cercetătorii au descifrat dieta unei femei care a trăit în urmă cu aproximativ 12.800 de ani pe baza indiciilor chimice din oasele fiului ei, ale cărui rămăşiţe au fost găsite în sudul statului american Montana. Deoarece copilul de 18 luni era încă alăptat în momentul decesului, oasele sale purtau amprentele chimice ale regimului alimentar al mamei sale, transmise prin intermediul laptelui matern.

Cercetătorii au descoperit că dieta ei era alcătuită în principal din carne de la megafaună - cele mai mari animale dintr-un ecosistem -, cu un accent care era pus pe carnea de mamuţi. Megafauna constituia aproximativ 96% din dieta sa, mamuţii reprezentând aproximativ 40%, urmaţi de elan, bizon, cămilă şi cal, iar mamiferele mici şi plantele aveau o contribuţie neglijabilă.

"Megafauna, în special uriaşii mamuţi columbieni, le ofereau oamenilor cantităţi enorme de carne şi grăsimi cu conţinut energetic ridicat. Un singur mamut putea să întreţină o comunitate dependentă de copii, femei şi bătrâni mai puţin mobili timp de mai multe zile sau chiar săptămâni întregi, în timp ce vânătorii îşi căutau următoarea pradă", a declarat arheologul James Chatters de la firma de consultanţă arheologică Applied Paleoscience din Bothell, Washington, autor principal al studiului publicat miercuri în revista Science Advances.

Mamuţii columbieni, "verişorii" elefanţilor din zilele noastre, aveau o înălţime de patru metri la nivelul umărului şi o greutate de până la 11 tone.

Mama şi copilul ale căror oase au fost analizate au făcut parte din cultura Clovis, care a existat cu aproximativ 13.000 de ani în urmă. Acei oameni foarte mobili şi nomazi au fost asociaţi cu artefacte precum vârfuri mari de suliţe din piatră, potrivite pentru uciderea animalelor masive, cuţite mari din piatră şi unelte de răzuit pentru îndepărtarea cărnii.

Descoperirile întăresc ideea că oamenii Clovis, ai căror primi reprezentanţi au traversat o punte terestră din Siberia până în Alaska, se concentrau pe vânarea celor mai mari prăzi din habitat, în loc să caute plante şi să vâneze animale mici.

Această strategie pare să le fi permis acelor oameni să se răspândească rapid în toată America de Nord şi, apoi, în America de Sud - în doar câteva secole -, în timp ce urmăreau migraţiile pe distanţe mari ale animalelor pe care le vânau.

"Aceste rezultate ne ajută să înţelegem şi extincţia megafaunei de la sfârşitul ultimei ere glaciare, ce indică faptul că oamenii ar fi putut juca un rol mai important decât s-a crezut până în prezent", a declarat Ben Potter, arheolog la Universitatea Alaska şi coautor al studiului.

Populaţia Clovis a trăit în America de Nord la amurgul Epocii de Gheaţă, când încălzirea climei a redus habitatele mamuţilor şi ale altor mari consumatori de plante. Aceste animale erau familiarizate cu prădători precum felinele cu dinţi-sabie, dar nu mai întâlniseră până atunci vânători umani.

"Oamenii din cultura Clovis erau vânători extrem de sofisticaţi, cu abilităţi perfecţionate de-a lungul a peste 10.000 de ani în care au vânat megafaună în stepele ce se întindeau din estul Europei şi până în Yukon. Ajunşi în America de Nord la sud de gheaţa glaciară, ei au întâlnit o pradă naivă şi aflată sub stres ecologic. Punând accentul pe megafaună în dieta lor, aceşti nou-sosiţi s-au adăugat stresului ecologic, crescând probabilitatea de extincţie a lor", a explicat James Chatters.

Bucăţi de craniu şi alte oase ale copilului, numit în mod neoficial "Anzick Boy", au fost descoperite în 1968 într-un vechi adăpost de roci prăbuşite, aflat în perimetrul unei ferme de lângă Wilsall, Montana. O metodă numită analiza izotopilor stabili a fost utilizată pentru a se determina proporţia de proteine din dieta mamei sale, urmărind diferitele forme - izotopi - ale elementelor carbon şi azot, care diferă doar prin numărul de neutroni din nucleele lor.

"Cu toţii suntem făcuţi din elemente precum carbon şi azot, la fel şi alimentele noastre", a declarat specialistul în paleoecologie cu izotopi şi coautor al studiului, Mat Wooller, director al Alaska Stable Isotope Facility din cadrul University Alaska din Fairbanks.

Amestecul de izotopi ai acestor elemente poate oferi o semnătură chimică a unui anumit aliment - carne de vită sau mazăre, de exemplu - care este încorporat în ţesuturile corpului consumatorului. Cercetătorii au estimat că două treimi din dieta băiatului provenea din alăptare şi o treime din alimente solide.

Oamenii de ştiinţă au comparat dieta mamei, aşa cum reiese din analiză, cu diverse omnivore şi carnivore din aceeaşi perioadă, inclusiv feline mari, urşi şi lupi. Dieta ei seamănă cu cea a lui Homotherium, o felină cu dinţi-sabie, în prezent dispărută, care vâna mamuţi.

Concluziile studiului se potrivesc cu descoperirile arheologice anterioare.

"Ştim de mult timp, din dovezi indirecte, că artefactele culturii Clovis tind să fie asociate cel mai des cu oasele megafaunei şi aceste artefacte pun accentul pe uciderea şi prelucrarea prăzii de mari dimensiuni", a adăugat James Chatters.