Long-term study shows knee replacements last lifetime for active young adults

Un studiu longitudinal extins, derulat pe parcursul a 40 de ani la Hospital for Special Surgery (HSS), arată că înlocuirea totală a genunchiului (endoprotezarea) poate rezista întreaga viață la adulții tineri cu un nivel ridicat de activitate, fără a necesita o intervenție ulterioară de revizie. Această concluzie este deosebit de importantă, dat fiind că, în ultimii ani, s-a înregistrat o creștere a numărului de pacienți cu vârste în jur de 40-50 de ani care iau în considerare protezarea totală a genunchiului, însă se tem că implantul nu le va asigura stabilitatea și funcționalitatea pe termen lung.

• Cercetarea s-a concentrat asupra pacienților sub 55 de ani cărora li s-au implantat proteze de genunchi între anii 1977 și 1992. Dispozitivele utilizate - Insall-Burstein I și Insall-Burstein II - sunt precursoarele protezelor moderne cu stabilitate posterioară.  
• Anterior, echipa publicase rezultate la 10, 25 și 30 de ani de la operație. În acest raport final la 40 de ani, au urmărit în mod special rezistența și durabilitatea implanturilor la persoane tinere și active, pentru a cuantifica riscul de revizie chirurgicală.

Principalele concluzii

1. Rată scăzută a reviziilor

• În total, au participat 81 de pacienți (107 genunchi operați), cu vârste inițiale între 33 și 55 de ani. Dintre aceștia, 70% nu au necesitat nicio revizie pe tot parcursul vieții.  
• Analizele la 40 de ani au indicat că riscul de deces (din cauze naturale) a fost de 3-4 ori mai mare decât șansa de a avea nevoie de o nouă intervenție chirurgicală la genunchi.  

2. Diferite modele de proteze

• Dintre pacienții care au primit Insall-Burstein I, 80% nu au avut deloc revizii, un procent semnificativ mai mare decât la Insall-Burstein II.  
• La pacienții examinați în persoană (ori prin interviuri telefonice), nu s-a observat niciun semn de slăbire sau miscare a protezei, iar alinierea componentelor a rămas stabilă.

3. Funcționalitate susținută în timp

• Activitatea fizică după protezare a rămas peste nivelul inițial la pacienții urmăriți, chiar și la 40 de ani distanță de operație.  
• Scorurile Tegner Activity Scale (TAS) au urcat de la 1,5 (înainte de operație, echivalent cu activități foarte limitate) la 2,7 la 40 de ani post-operator, un scor care indică faptul că pacienții pot practica activități recreaționale ușoare și pot lucra în ocupații cu efort fizic moderat.

4. Implicații pentru pacienții mai tineri

• Rezultatele sugerează că înlocuirea totală a genunchiului nu ar trebui amânată când este recomandată, deoarece un implant pus la timp asigură mobilitate mai bună și un nivel de activitate mai înalt pe termen lung.  
• O altă analiză, la 30 de ani de la operație, indică faptul că, deși unii pacienți au necesitat revizii, majoritatea aveau scoruri funcționale bune, cu rază de mișcare adecvată și fără dovezi radiologice de slăbire a implantului.

Importanța cercetării

• Studiul răspunde direct la întrebarea pe care mulți pacienți tineri și activi și-o pun, și anume: „Cât timp voi putea folosi implantul fără să necesite înlocuire sau reparație?”
• Durabilitatea pe 4 decenii a protezelor de generație mai veche oferă încredere suplimentară în designurile actuale, care au corectat între timp diverse probleme mecanice și de modularitate.  
• Această cea mai lungă urmărire a unor pacienți sub 55 de ani confirmați drept „tineri activi” demonstrează că, în majoritatea cazurilor, implanturile inițiale sunt suficiente pentru tot restul vieții, fără a necesita intervenții majore suplimentare.

Mesaje pentru clinicieni și pacienți

1. Nu amânați intervenția: Implantarea înlocuirii totale de genunchi la pacienții tineri cu osteoartrită severă se dovedește sigură, eficientă și foarte durabilă.  
2. Îmbunătățirea pe termen lung a calității vieții: Protezarea timpurie poate menține sau chiar crește nivelul de activitate și contribuie la o stare fizică mai bună pe termen lung.  
3. Evoluția designurilor moderne: Protezele posterioare de generație actuală sunt și mai rezistente, reducând și mai mult riscul de revizie. Astfel, se anticipează rezultate pozitive cel puțin la fel de bune, poate chiar mai bune decât cele raportate în acest studiu.

Concluzie

Prin monitorizarea extinsă - 40 de ani - a persoanelor foarte tinere la momentul protezării, studiul realizat de HSS oferă date solide care demonstrează durabilitatea remarcabilă a implanturilor de genunchi. Aceste constatări constituie un argument în favoarea intervenției chirurgicale la vârste mai mici, atunci când osteoartrita devine invalidantă, întrucât șansele de a rămâne activ și fără complicații se mențin pentru multe decenii.