Leziune benignă

Leziunile benigne se referă la orice modificare sau anomalie în structura normală a unui țesut sau organ, care pot afecta diferite părți ale corpului uman și care în general nu prezintă un pericol pentru sănătatea generală a individului. Deși termenul „benign” sugerează absența unui pericol semnificativ, este important să se înțeleagă că leziunile benigne pot cauza în continuare disconfort și pot necesita monitorizare sau tratament adecvat. (1, 2)

Ce sunt leziunile benigne?

Leziune este un termen general folosit pentru a descrie o modificare anormală a țesutului, care poate cuprinde o gamă largă de condiții, de la o simplă roșeață localizată până la cancerul extins. Leziunile benigne se caracterizează prin faptul că nu sunt considerate canceroase și nu se răspândesc în alte părți ale corpului. O leziune benignă poate fi o rană, o zonă acut inflamată, o arsură, o anomalie structurală congenitală sau alte tipuri de modificări ale țesutului.

Prezente în diverse forme și localizări, leziunile benigne prezintă un prognostic favorabil și nu cauzează riscuri semnificative pentru sănătatea pacientului. Cu toate acestea, există situații în care leziunile benigne pot cauza simptome neplăcute, pot fi asociate cu complicații sau pot necesita tratament pentru a preveni eventualele consecințe negative. (1, 2, 8)

Tipuri comune de leziuni benigne

Există numeroase tipuri comune de leziuni benigne care pot afecta oamenii în diferite etape ale vieții lor. Tipurile comune de leziuni benigne includ formațiuni cutanate, noduli și chisturi, tumori benigne ale organelor interne și leziuni benigne ale țesutului osos sau fibros. Fiecare tip de leziune benignă are caracteristici distinctive și poate apărea în diverse locuri ale corpului.

Nevi (alunițe)

Alunițele reprezintă leziuni pigmentate care apar pe suprafața pielii datorită acumulării de melanocite, celule responsabile de producerea pigmentului în piele. În general, alunițele sunt considerate leziuni benigne și nu prezintă un pericol semnificativ pentru sănătate. Cu toate acestea, în unele cazuri, alunițele pot suferi modificări și se pot transforma în melanom, o formă de cancer de piele agresivă. Melanomul este rezultatul unei creșteri necontrolate și anormale a melanocitelor maligne. În contrast, alunițele obișnuite nu se înmulțesc în mod excesiv și nu invadează țesuturile înconjurătoare.

Un studiu publicat în jurnalul eLife a identificat un mecanism molecular care explică modul în care se formează alunițele și cum acestea pot să se transforme în melanom. Potrivit studiului, melanocitele care se transformă în melanom nu necesită neapărat mutații suplimentare, ele fiind influențate de semnalele din mediu, care pot determina melanocitele să se dividă necontrolat sau să înceteze complet diviziunea. Cercetarea aduce în prim-plan importanța semnalelor de mediu și a modificărilor moleculare în formarea și transformarea acestor leziuni cutanate, deschizând noi direcții în prevenirea, diagnosticarea și tratamentul melanomului. (3, 4, 6)

Keratoza seboreică

Afecțiune cutanată comună caracterizată prin apariția unor leziuni benigne pe suprafața pielii, inclusiv pe față, scalp sau gât, care pot avea aspectul unor pete sau umflături de culoare variabilă, de la maro închis la galben sau negru. Deși leziunile pot fi neplăcute din punct de vedere estetic, keratoza seboreică nu este de obicei asociată cu un risc semnificativ de a se dezvolta într-un cancer de piele. Deși în general kerotoza seboreică este asimptomatică, există situații în care leziunile se pot irita și pot determina mâncărimi sau sângerări minore. (2, 9, 10)

Pistrui

Ephilides, cunoscuți și sub denumirea de pistrui, sunt mici pete pigmentate care apar pe piele, în special în zonele expuse la soare, precum fața, umerii, brațele și spatele. Considerate leziuni benigne, pistruii reprezintă o manifestare a pigmentării naturale a pielii, fiind caracterizați prin depunerea excesivă a melaninei, pigmentul responsabil de culoarea pielii, în anumite zone. De obicei, pistruii au o dimensiune redusă, ce variază între 1 și 2 milimetri în diametru, și au o culoare variabilă, de la galben deschis la maro închis. Pistruii nu sunt asociați cu niciun risc medical semnificativ și, în general, nu necesită tratament. Cu toate acestea, dacă pistruii sunt considerați inestetici sau deranjanți, există opțiuni de tratament disponibile. (9, 11)

Dermatofibromul

Un dermatofibrom reprezintă o leziune cutanată benignă compusă în principal din celule fibroblastice, care sunt responsabile de producerea fibrelor de colagen din țesutul conjunctiv, care se dezvoltă în derm (stratul mijloc al pielii) și în țesutul conjunctiv înconjurător. Dermatofibromul apare de obicei ca o proeminență fermă, cu o textură netedă, de culoare maronie sau roșiatică. Dermatofibromul poate avea o mărime variabilă, de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri în diametru. De obicei, dermatofibromul nu provoacă simptome, dar în unele cazuri poate fi însoțit de mâncărime sau sensibilitate la atingere. (9, 12, 13)

Polipi

Formațiuni benigne care se dezvoltă în general în interiorul tractului digestiv, în special în colon și rect, care pot crește în dimensiune și care pot prezenta un risc crescut de a se transforma în leziuni canceroase. Majoritatea polipilor sunt benigni și nu provoacă simptome sau complicații. Dimensiunea polipilor constituie unul dintre principalii indicatori al riscului de malignitate. Polipii mai mici prezintă un risc scăzut de a se transforma în cancer, în timp ce polipii mai mari, în special cei cu dimensiuni de peste 2 centimetri, au un risc mai mare de a fi precursoarele cancerului colorectal.

Un studiu care a analizat rezultatele a peste 15.900 de colonoscopii efectuate între anii 2007 și 2018 de către 5 medici endoscopiști a demonstrat faptul că riscul de cancer crește odată cu dimensiunea polipilor. Mai exact, niciun polip cu o dimensiune mai mică de 0,5 cm nu a fost canceros, în timp ce polipii cu o dimensiune de peste 3 cm au fost în 4,3% dintre cazuri canceroși. (5, 7)

Care e diferența dintre leziunea benignă și tumora benignă?

Leziunile și tumorile sunt termeni utilizați adesea în mod interșanjabil, dar există unele diferențe semantice între ele. Leziune este un termen general care se referă la orice modificare sau anomalie în structura normală a țesutului sau organului. Leziunile pot fi cauzate de o varietate de factori, cum ar fi traumele, infecțiile, inflamația sau creșterea anormală a celulelor. Pe de altă parte, tumora se referă în mod specific la o creștere anormală a celulelor care formează o masă sau o structură distinctă. Atât tumorile benigne, cât și leziunile benigne sunt non-canceroase și nu se răspândesc în alte părți ale corpului. Tumorile benigne pot crește în dimensiune și pot cauza simptome locale, dar nu invadează țesuturile din jur sau metastazează. Astfel, toate tumorile sunt leziuni, dar nu toate leziunile sunt tumori. Leziunile pot include, de asemenea, alte modificări ale țesutului sau organelor, cum ar fi cicatricile, inflamațiile sau unele anomalii structurale. (2, 8)

Diagnosticul leziunilor benigne

Diagnosticul și tratamentul leziunilor și tumorilor depind de natura lor, locația și alte caracteristici specifice. Diagnosticul leziunilor benigne implică de obicei o examinare fizică a leziunii, anamneză medicală și, în unele cazuri, investigații suplimentare, cum ar fi o biopsie cutanată sau diferite examene de imagistica medicală. În anumite cazuri, medicul poate solicita efectuarea unor analize de sânge sau a altor teste de laborator pentru a evalua markerii biochimici sau genetici specifici, care pot fi asociate cu anumite tipuri de leziuni benigne. Este important să se facă o evaluare adecvată pentru a exclude posibilitatea unei leziuni maligne și pentru a stabili planul de tratament adecvat. (1, 2, 7, 9, 10)

Tratament pentru leziuni benigne

Tratamentul leziunilor benigne poate varia în funcție de tipul și localizarea leziunii, precum și de simptomele asociate. Unele leziuni benigne pot necesita doar monitorizare regulată și observație atentă, în timp ce alte leziuni pot necesita intervenție medicală sau chirurgicală. În cazul nevilor (alunițelor), de exemplu, dacă aceștia nu prezintă nicio schimbare sau simptom neobișnuit, medicul poate recomanda pur și simplu observarea lor și monitorizarea periodică pentru a detecta orice modificări. Dacă nevii devin iritanți, dureroși sau prezintă modificări în dimensiune, formă sau culoare, medicul poate decide să îi îndepărteze pe cale chirurgicală.

În mod similar, tratamentul dermatofibromului sau a keratozei seboreice nu este de obicei necesar, întrucât aceste leziuni sunt benigne și nu prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea pacientului. În cazurile în care dermatofibromul sau keratoza seboreică cauzează simptome sau devin inestetice, opțiunile de tratament pot include excizia chirurgicală, electrocauterizarea, crioterapia sau laseroterapia. (3, 9, 10, 12)

Importanța abordării corecte a leziunilor non-canceroase

Este esențial să se acorde atenție și să se ia în serios orice leziune sau modificare anormală a corpului. Cu toate că majoritatea leziunilor benigne nu reprezintă un pericol imediat pentru sănătate, este important să fie evaluate și tratate corespunzător pentru a exclude orice posibilitate de malignitate sau pentru a preveni complicații ulterioare. (1, 2, 8)