Legătura dintre pierderea mirosului, inflamație și numeroase afecțiuni medicale: noi perspective asupra sănătății

Un studiu recent evidențiază o conexiune semnificativă între pierderea simțului olfactiv (anosmie) și inflamație, asociate cu cel puțin 139 de afecțiuni medicale. Această descoperire sugerează că pierderea mirosului nu este doar un simptom izolat, ci poate fi un indicator timpuriu sau un factor contribuabil la dezvoltarea unor boli neurologice și somatice.

Numeroase studii au arătat că pierderea mirosului apare adesea înaintea altor simptome în boli precum:

• Boala Parkinson: Anosmia poate preceda simptomele motorii specifice cu ani de zile.
• Boala Alzheimer: Declinele olfactive sunt printre primele semne, sugerând deteriorarea timpurie a căilor olfactive în creier.
• Depresia și evenimentele cardiace majore: Pierderea mirosului poate anticipa apariția acestor condiții.
• Scleroza multiplă: Anosmia poate fi un simptom prodromal.

Aceste observații indică faptul că evaluarea funcției olfactive ar putea servi ca instrument de screening pentru identificarea precoce a acestor afecțiuni.

Inflamația ca mecanism comun

Inflamația este propusă ca mecanism cheie care leagă pierderea mirosului de multiple afecțiuni:

• Sensibilitatea sistemului olfactiv la inflamație: Datorită expunerii directe la mediul extern, nervul olfactiv poate fi afectat de inflamații provenite atât din căile nazale, cât și din sistemul circulator.
• Factorii externi declanșatori: Poluarea aerului, expunerea la mirosuri neplăcute și infecțiile virale (precum COVID-19) pot provoca inflamații care afectează simțul mirosului.
• Rolul dietei: Alimentația bogată în grăsimi saturate și săracă în acizi grași omega-3 poate crește inflamația și riscul de pierdere a mirosului și declin cognitiv.

Impactul asupra creierului și funcției cognitive

• Conexiuni anatomice directe: Sistemul olfactiv are legături directe cu regiunile cerebrale responsabile de memorie și emoții, precum hipocampul și amigdala.
• Deteriorarea structurilor cerebrale: Pierderea mirosului este asociată cu scăderea volumului în anumite zone ale creierului, contribuind la declinul cognitiv.
• Factori de mediu: Fumatul, stresul, expunerea la toxine și chiar dieta pot afecta atât simțul mirosului, cât și funcția cognitivă.

Olfactoterapia și beneficiile ei potențiale

Studiile sugerează că stimularea olfactivă (expunerea controlată la diverse arome) poate avea efecte pozitive:

• Îmbunătățirea memoriei: Persoanele care participă la programe de stimulare olfactivă prezintă îmbunătățiri semnificative în testele de memorie și funcție cognitivă.
• Reducerea inflamației: Anumite arome, precum cele de mentol sau lavandă, au proprietăți antiinflamatorii care pot contribui la sănătatea neurologică.
• Creșterea volumului cerebral: Expunerea regulată la o gamă variată de mirosuri poate stimula neuroplasticitatea și poate duce la creșterea anumitor regiuni cerebrale.

Implicații pentru prevenție și tratament

• Screening și diagnostic precoce: Evaluarea funcției olfactive ar putea deveni o componentă standard în examinările medicale pentru depistarea timpurie a unor boli neurodegenerative.
• Intervenții non-invazive: Olfactoterapia oferă o metodă simplă și accesibilă de a stimula funcția cerebrală și de a reduce inflamația.
• Cercetări viitoare: Este necesară aprofundarea studiilor pentru a înțelege mecanismele precise prin care pierderea mirosului influențează sănătatea și modul în care stimularea olfactivă poate fi integrată în practicile clinice.

Concluzie

Pierderea simțului mirosului este mai mult decât un inconvenient; poate fi un semnal de alarmă pentru diverse afecțiuni medicale. Recunoașterea legăturii dintre anosmie, inflamație și sănătatea generală deschide noi direcții în prevenția și tratamentul bolilor neurologice și somatice. Prin intermediul stimulării olfactive și al altor intervenții, există potențialul de a îmbunătăți calitatea vieții și de a preveni declinul cognitiv asociat cu îmbătrânirea și alte condiții medicale.

sursa: News Medical