Legătura dintre impulsivitate, plictiseală și răspunsul la stres

Cercetătorii de la Universitatea din Portsmouth au investigat relația dintre impulsivitate și plictiseală, cu scopul de a înțelege de ce unele persoane iau decizii pripite și uneori nesănătoase.

Principalele descoperiri

• Impulsivitatea și plictiseala: Persoanele cu un nivel ridicat de impulsivitate sunt mai predispuse să se simtă plictisite după efectuarea unor sarcini monotone sau neinteresante. Această tendință sugerează că plictiseala este percepută mai intens de acești indivizi.
• Răspunsul la stres: Studiul a arătat că indivizii impulsivi nu doar că se plictisesc mai ușor, dar experimentează și un răspuns fiziologic mai puternic la plictiseală, manifestat prin creșterea nivelurilor de cortizol, hormonul stresului. Acest lucru indică faptul că plictiseala este un factor de stres mai semnificativ pentru ei.
• Implicații pentru comportamentul nesănătos: Deoarece persoanele impulsive resimt plictiseala ca pe un stres accentuat, ele pot căuta metode imediate de a scăpa de această stare, recurgând la comportamente nesănătoase precum consumul de substanțe sau jocurile de noroc.
• Importanța gestionării stresului: Înțelegerea legăturii dintre impulsivitate, plictiseală și stres poate conduce la dezvoltarea unor intervenții personalizate. Gestionarea eficientă a răspunsului la stres ar putea preveni adoptarea comportamentelor dăunătoare.

În primul experiment 80 de participanți au efectuat o sarcină plictisitoare și au raportat nivelurile de plictiseală resimțite. Rezultatele au confirmat că cei cu impulsivitate ridicată au experimentat plictiseală mai intensă.

În al doilea experiment 20 de participanți au fost supuși aceleiași sarcini, iar nivelurile lor de cortizol au fost măsurate înainte și după activitate. S-a observat o creștere semnificativă a cortizolului la persoanele impulsive în timpul sarcinii plictisitoare.

Concluzii și perspective

• Intervenții țintite: Identificarea rolului cortizolului în relația dintre impulsivitate și plictiseală deschide noi direcții pentru dezvoltarea de strategii care să reducă stresul și să îmbunătățească sănătatea mintală a celor afectați.
• Necesitatea unor studii suplimentare: Autorii recomandă replicarea cercetării cu un număr mai mare de participanți și evaluarea suplimentară a predispoziției la plictiseală și impulsivitate, pentru a confirma și extinde aceste descoperiri.

Implicații practice

• Prevenirea comportamentelor nesănătoase: Prin înțelegerea mecanismelor biologice care leagă impulsivitatea de plictiseală și stres, pot fi create programe de intervenție care să ajute persoanele impulsive să gestioneze mai bine situațiile plictisitoare și să evite deciziile pripite.
• Contribuție la tratamentul tulburărilor psihice: Descoperirile pot avea relevanță în abordarea tulburărilor asociate cu impulsivitatea, cum ar fi ADHD sau dependențele, oferind noi perspective în tratamentul acestor afecțiuni.

sursa: Science Daily