Capacitatea cognitivă și sănătatea fizică prezic apariția demenței mai târziu în viață

Un raport recent realizat de organizația RAND indică faptul că riscul de a dezvolta demență mai târziu în viață poate fi prezis cu până la 20 de ani înainte de apariția bolii, bazându-se pe abilitățile cognitive, limitările funcționale și starea de sănătate fizică a individului. Această descoperire subliniază importanța monitorizării timpurii a factorilor care pot influența declinul cognitiv.
Cercetările asociate au arătat că detectarea precoce a deficiențelor cognitive permite persoanelor să ia măsuri preventive pentru a se pregăti pentru eventualele pierderi de independență financiară și fizică. Deși în prezent rata de efectuare a testelor cognitive în rândul adulților în vârstă este scăzută, studiile sugerează că această rată ar crește dacă testele ar fi gratuite, ușor accesibile și dacă ar exista tratamente mai eficiente.

Detecția timpurie a bolii Alzheimer și a altor forme de demență în rândul celor 58 de milioane de americani cu vârsta peste 65 de ani este esențială, în special deoarece tratamentele disponibile care modifică evoluția bolii sunt eficiente doar în stadiile incipiente. Cu toate acestea, doar aproximativ 16% dintre persoanele de peste 65 de ani efectuează o evaluare cognitivă în timpul vizitelor de rutină la medicul de familie.

Pentru a înțelege mai bine cine este cel mai expus riscului de a dezvolta deficiențe cognitive și cum poate fi crescută rata de efectuare a testelor cognitive, cercetătorii de la RAND au realizat trei studii distincte.

Primul studiu

Primul studiu a utilizat date din „Health and Retirement Study”, un sondaj național reprezentativ care monitorizează aproximativ 20.000 de adulți în vârstă din SUA încă din 1992. Cercetătorii au analizat 181 de factori de risc potențiali pentru a identifica pe cei mai puternic asociați cu dezvoltarea demenței. Au descoperit că factori precum lipsa exercițiului fizic, obezitatea și neimplicarea în hobby-uri la vârsta de 60 de ani sunt indicatori semnificativi ai riscului de demență.

Studiul a evidențiat și diferențe regionale; persoanele născute în statele din sudul SUA prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta demență, chiar și după controlarea altor factori. Deși indivizii de culoare, hispanici și cei cu venituri mai mici au prezentat un risc crescut, rasa și etnia nu au fost factori de risc semnificativi după ajustarea pentru nivelul de educație și venituri. Sănătatea părinților, dimensiunea familiei și istoricul marital nu au fost predictori puternici ai demenței.

Aceste descoperiri oferă dovezi suplimentare că indivizii pot adopta un stil de viață care promovează sănătatea cerebrală pe parcursul vieții.

Studiul al doilea

Al doilea studiu a investigat relația dintre starea cognitivă a indivizilor, acțiunile pe care le-au întreprins pentru a se pregăti pentru efectele declinului cognitiv și modul în care au evoluat ulterior. Folosind date tot din „Health and Retirement Study”, cercetătorii au descoperit că persoanele care au primit un nou diagnostic de demență erau mult mai predispuse să ia măsuri precum solicitarea ajutorului financiar din partea copiilor - 25% dintre aceștia au făcut acest lucru, comparativ cu doar 2% dintre cei fără diagnostic.

Interesant este că, chiar înainte de a primi un diagnostic clinic, persoanele identificate prin sondaje ca având demență erau mai predispuse să caute ajutor financiar—29% față de 2% dintre cei fără demență. Aceasta sugerează că mulți indivizi își dau seama de problemele lor cognitive și iau măsuri înainte de a fi diagnosticați oficial. „Când oamenii primesc un diagnostic de demență, sunt mai predispuși să stabilească un testament, să desemneze un împuternicit sau să se mute cu un copil adult pentru a primi ajutor și a reduce responsabilitățile financiare,” a explicat Michael D. Hurd, autorul principal al studiului.

Studiul al treilea

Al treilea studiu a implicat un sondaj reprezentativ al americanilor prin intermediul „RAND American Life Panel” pentru a înțelege barierele în calea căutării evaluărilor cognitive și a tratamentelor. Rezultatele au arătat că costurile suportate de pacienți reprezintă cea mai mare barieră în calea accesării evaluărilor cognitive, a programărilor de urmărire și a tratamentelor pentru demență.

Dacă testarea ar fi gratuită, 80% dintre respondenți au indicat că ar efectua o evaluare cognitivă, iar 77% ar face un test de depistare precoce pentru Alzheimer. Însă, dacă testarea ar costa 300 de dolari, disponibilitatea de a efectua testul a scăzut cu aproximativ jumătate. Respondenții au fost cel mai motivați să caute îngrijire clinică dacă aceasta ar duce la tratamente mai bune. Aproximativ 60% au declarat că ar opta pentru o terapie care modifică boala dacă aceasta i-ar ajuta să-și mențină independența pentru încă trei ani.

„Extinderea utilizării evaluărilor cognitive este o strategie importantă pentru identificarea pacienților care ar putea beneficia de tratamentele actuale și viitoare pentru Alzheimer și demențe conexe,” a afirmat Susann Rohwedder, autorul principal al celui de-al treilea raport.

Concluzii și implicații

Studiile realizate de RAND subliniază importanța detectării precoce și a intervenției în cazurile de demență, precum și necesitatea reducerii barierelor în calea accesului la evaluări cognitive. Promovarea conștientizării factorilor de risc modificabili și încurajarea adoptării unor stiluri de viață care susțin sănătatea creierului ar putea contribui la reducerea incidenței demenței.

De asemenea, facilitarea accesului la evaluări cognitive prin eliminarea costurilor și creșterea accesibilității ar putea încuraja mai mulți adulți în vârstă să se testeze, permițând intervenții mai timpurii. Cercetările evidențiază necesitatea elaborării unor politici și strategii de sănătate care să sprijine detectarea și gestionarea timpurie a demenței, contribuind la îmbunătățirea calității vieții pentru populația îmbătrânită.

sursa: EurekAlert