Inteligența poate fi antrenată? Iată ce spun rezultatele a trei decenii de cercetare

În 1982, oamenii de știință au realizat un experiment în urma căruia s-a ajuns la concluzia că după o perioadă de antrenare a memoriei, o persoană poate să își îmbunătățească abilitatea de a-și aminti cifrele. La experiment a participat un student care, după 44 de săptămâni de antrenament, și-a crescut capacitatea de a-și aminti cifrele, de la 7 numere până la 82. S-a observat că această abilitate poate fi dezvoltată numai pentru cifre, nu și pentru consoane, spre exemplu. Studiul poate reprezenta începutul cercetării în domeniul antrenării cunoașterii, prin observarea impactului anumitor domenii, de la muzică și până la șah și puzzle, asupra inteligenței.

Subiectul este încă controversat, iar cercetătorii au opinii diferite despre eficiența antrenamentului cognitiv.

Noul studiu publicat în Current Directions in Psychological Science realizează o sinteză a analizelor asupra mai multor programe de antrenament cognitiv. Principala metodă utilizată este meta-analiza, reprezentând un set de tehnici statistice care estimează efectul general al unui tratament.

Primul lucru constat este asocierea expertizei muzicale cu o mai bună capacitate de memorare a materialului muzical, respectiv a notelor de pe portativ. Experții în muzică au o mai bună capacitate de memorare chiar și atunci când materialul este lipsit de sens, format din note muzicale la întâmplare. Aptitudinile muzicale sunt corelate cu abilități muzicale precum diferențierea acordurilor și notelor. Totuși, antrenamentul muzical nu exercită efecte asupra altor abilități în afara celor muzicale. Noul studiu sugerează că atunci când efectele placebo sunt controlate în cadrul grupurilor de control active, acest atașament pentru muzică nu influențează nivelul de inteligență. Abilitățile cognitive (inteligența fluidă, abilitatea de orientare spațială, memoria, procesarea fonologică) și controlul cognitiv sau succesul academic nu sunt influențate de antrenamentul muzical. Concluziile menționate anterior au fost confirmate și de alte laboratoare independente.

În domeniul șahului, s-a observat că antrenamentul pare să aibă un efect minor asupra abilităților cognitive și academice. Mai mult, foarte puține studii care sugerează acest lucru au inclus un grup de control, ceea ce înseamnă că rezultatele se datorau în majoritate efectului placebo, întrucât participanții puteau fi entuziasmați cu gândul la o nouă activitate.

În ceea ce privește antrenarea memoriei de lucru, rezultatele sunt aproximativ similare. Memoria de lucru este un sistem cognitiv corelat cu memoria de scurta durată, care înmagazinează și utilizează informațiile necesare pentru a rezolva sarcini cognitive complexe. S-a observat că participanții implicați în programe de antrenare a memoriei de lucru și-au îmbunătățit performanțele în cadrul a numeroase sarcini de antrenare a memoriei. Totuși, când a fost de vorba despre alte abilități precum inteligența fluidă, controlul cognitiv sau succesul academic, grupurile experimentale nu au demonstrat superioritate în fața grupurilor de control active. Descoperirile sunt confirmate în trei meta-analize independente despre adulți, copii și populația generală.

De asemenea, jocurile video nu au efecte asupra funcției cognitive. O meta-analiză recentă care va fi publicată în Psychological Bulletin sugerează că cei care joacă jocuri video îi surclasează într-o varietate de sarcini cognitive pe cei care nu joacă. Totuși, atunci când cei care nu joacă iau parte la antrenamente cu jocuri video, rezultatele sunt aceleași, ceea ce sugerează că jucătorii de jocuri video sunt mai buni de la început în a rezolva acele sarcini.

Tot recent, un alt grup de cercetători a desfășurat o analiză sistematică asupra programelor generale de antrenare a creierului, precum puzzle-uri, sarcini și exerciții, raportând existența câtorva efecte. În același timp, s-a observat și o legătură invers proporțională între mărimea efectelor și calitatea modelelor experimentale ale programelor de antrenament. Când experimentele aveau caracteristici esențiale, precum grupuri de control active și eșantioane mari, beneficiile erau foarte modeste.

Una dintre problemele studiilor despre antrenarea cognitivă și o interpretare greșită frecvent întâlnită este aceea că o performanță îmbunătățită în cadrul sarcinilor cognitive izolate este adesea văzută ca o dovadă de dezvoltare a cunoașterii. De aceea, pentru ca dovezile să fie solide, este necesar să se urmărească efectele programelor de antrenament asupra variabilelor care stau la baza performanțelor într-un set de sarcini cognitive (construcțiile cognitive latente).

Abilitatea memoriei de lucru este o construcție cognitivă care poate fi măsurată prin colectarea informațiilor de tip intervalul dintre cifre. Dacă antrenamentul exercită într-adevăr un efect asupra abilității cognitive (construcției), efectele ar trebui să fie observate în cazul multor sarcini diferite și factori latenți. Programele de antrenament realizează foarte rar acest lucru.

Programele de antrenament cognitiv nu stimulează acele funcții cognitive pe care sarcinile învățate ar trebui să le implice. Ceea ce este îmbunătățită este abilitatea de a realiza sarcinile învățate și alte sarcini asemănătoare.

Numărul de beneficii pe care îl putem obține prin antrenarea creierului este limitat și oamenii ar trebui să fie conștienți de acest lucru. Totuși, o persoană ar trebui să fie mereu in căutarea unor metode pentru a-și crește nivelul de inteligență și dezvolta alte abilități, întrucât cunoașterea se poate antrena în multiple feluri. Pentru o îmbunătățire generală a cunoașterii, mai degrabă decât o cunoaștere limitată la un singur domeniu, mai sunt necesare cercetări în domeniul geneticii și neuroștiințelor.

Sursa: MedicalXpress