Ingredient activ promițător pentru terapia lupusului

Lupusul este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă propriile țesuturi și organe, provocând inflamații și leziuni. Tratamentul clasic implică imunosupresoare cu efecte secundare semnificative. Un nou studiu, realizat cu participarea cercetătorilor de la Universitatea din Zürich, prezintă o abordare alternativă bazată pe gluconolactonă - o moleculă care se regăsește în mod natural în organism și care ar putea restabili echilibrul imunitar la pacienții cu lupus, fără a suprima total imunitatea.

Elemente centrale ale studiului și descoperirilor:

Gluconolactona și rolul Tregs (celule T reglatoare)

• Tregs sunt celule-cheie pentru reglarea imunitară, împiedicând reacțiile autoimune și controlând inflamația excesivă.
• Cercetătorii au observat că gluconolactona crește numărul și funcționalitatea Tregs în culturi celulare, atât la șoareci, cât și la oameni.
• În același timp, gluconolactona reduce producția a două subtipuri inflamatorii de limfocite T helper, implicate în reacții autoimune.

Experimente pe modele murine de lupus

• La șoareci modificați genetic să dezvolte boala (simptome similare lupusului uman), s-a constatat că gluconolactona îmbunătățește activitatea Tregs și ameliorează erupțiile inflamatorii tipice.
• În plus, animalele au prezentat o reducere semnificativă a proceselor inflamatorii induse de imiquimod, un agent care mimează mecanisme autoimune.

Testarea pe celule și pacienți cu lupus

• Studiile ex vivo au confirmat impactul pozitiv al gluconolactonei asupra celulelor imune prelevate de la pacienți cu lupus, restabilind parțial echilibrul între celulele pro-inflamatorii și cele reglatoare.
• Într-un mic studiu clinic, aplicarea unei creme cu gluconolactonă la pacienți cu lupus cutanat (implicare preponderent la nivelul pielii) a dus la îmbunătățiri vizibile deja după două săptămâni.

Mecanismul de acțiune și importanța metabolitului

• Analizele de tip „fosfoproteomică” și „metabolomică” au indicat că gluconolactona este un metabolit cheie în calea pentozofosfaților (PPP).
• Această cale metabolică este crucială pentru menținerea funcției de supresie a Tregs și pentru inhibarea celulelor Th17, responsabile de inflamația intensă în boli autoimune.

Perspective terapeutice

• Spre deosebire de imunosupresoarele clasice, care slăbesc global imunitatea, gluconolactona influențează țintit echilibrul dintre celulele reglatoare și cele inflamatorii.
• Astfel, ar putea fi mai puțin agresivă și să aibă mai puține efecte secundare.
• Studii suplimentare vor fi necesare pentru confirmarea siguranței și eficacității, însă deja s-a depus o cerere de brevet pentru utilizarea gluconolactonei în scop terapeutic.

Concluzie

Rezultatele indică faptul că gluconolactona reprezintă un factor-cheie în refacerea controlului imunitar la pacienții cu lupus și ar putea deschide calea pentru tratamente mai bine orientate, care să diminueze inflamația fără a afecta semnificativ imunitatea generală. Suplimentar, datele sugerează un potențial de aplicare și în alte boli autoimune - precum psoriazisul, poliartrita reumatoidă sau scleroza multiplă - însă validarea acestei abordări necesită cercetări mai ample și studii clinice de mai lungă durată.