Vaccinarea împotriva variolei clasice protejează împotriva variolei maimuței

Oamenii și maimuțele sunt gazde ocazionale ale infecției cu virusul variolei maimuței, în timp ce rozătoarele sunt rezervoare naturale. Inițial, cazurile de variola maimuței apăreau izolat în Africa. În anul 2003 a izbucnit o epidemie în Anglia iar în mai 2022 variola maimuței a ajuns să se răspândească pe mai multe continente.
Familia Poxvirus cuprinde o serie de virusuri cu ADN dublu catenar ce au abilitatea de a se replica în interiorul celulelor umane. Virusul variolei maimuței face parte din categoria Poxvirusurilor. Deși rata de mutații a Poxvirusurilor este mult mai scăzută comparativ cu virusul gripal sau SARS-Cov-2, ele au o virulență foarte crescută.

De obicei, pacienții infectați cu virusul variolei maimuței au vârste cuprinse între o lună de zile și 69 de ani. Simptomele sunt asemănătoare variolei clasice, însă este particulară apariția unei limfadenopatii în fazele inițiale ale bolii.

S-a observat că simptomatologia și evoluția bolii erau diferite la pacienții vaccinați împotriva variolei și cei nevaccinati. În timp ce rata mortalității la bolnavii nevaccinați era de 11%, la cei vaccinați nu s-a raportat niciun deces.

Perioada de incubație a infecției cu virusul variolei maimuței pare să fie între 5 și 21 zile, fiind caracterizată de limfadenopatie, febră și erupții cutanate. Cazurile severe apar mai frecvent la populația pediatrică, depinzând de gradul de expunere la virus, apariția complicațiilor și statusul pacienților. De asemenea, s-a observat că leziunile pielii apăreau mai des la nivelul fetei și extremităților, cruțând palmele și tălpile picioarelor. Printre complicații se numără infecțiile secundare și abcesele.

Ca medicamente împotriva variolei maimuței, tecovirimat are potență împotriva a numeroase ortopoxvirusuri, spre exemplu virusurile care determină varicelă, variola maimuței, cămilei și vacii. Medicamentul este eficient chiar și dacă este administrat la câteva zile de la inocularea virusurior în cobai.

Unul dintre primele vaccinuri împotriva variolei clasice a fost dezvoltat din veziculele animalelor infectate cu virusul variolei, urmând să fie administrat populației sub formă de vaccin cu virus viu atenuat. Mai mult, persoanele imunocompromise pot fi vaccinate împotriva variolei maimuței cu un vaccin ce conține o tulpină care nu se replichează.

sursa: News Medical
foto: Corona Borealis Studio/Shutterstock