Inflamația adipoasă indusă de obezitate stimulează secreția de vezicule extracelulare

Obezitatea este asociată cu o inflamație cronică de grad scăzut și o acumulare a macrofagelor în țesutul adipos, ceea ce duce la rezistență la insulină și alte patologii asociate. Recent, s-a descoperit că țesutul adipos secretă vezicule extracelulare în cantități mari, care joacă un rol esențial în medierea interacțiunilor între celule și țesuturi, transportând biomolecule diverse.
Studiul de la University of Eastern Finland a folosit linia celulară de adipocite umane Simpson Golabi Behmel Syndrome (SGBS) și probe de țesut adipos de la pacienți, explorând profilurile proteice și lipidice ale veziculor extracelulare și evaluând modul în care inflamația asociată obezității influențează secreția de vezicule extracelulare. S-au colectat și analizat probe de sânge și țesut adipos de la pacienți supuși chirurgiei bariatrice, folosind tehnici avansate precum citometria de flux pentru analiza veziculor extracelulare din plasmă și microscopia confocală pentru a evalua prezența trigliceridelor în veziculele extracelulare.

Rezultate

• Secreția de vezicule extracelulare: S-a observat că adipocitele mature SGBS secretă mai multe vezicule extracelulare decât cele nematurizate. De asemenea, condițiile inflamatorii promovează secreția de vezicule extracelulare.
• Profiluri lipidice: Analizele au arătat diferențe în profilurile lipidice ale veziculor extracelulare, sugerând că adipocitele modifcă tipurile de acizi grași pe care le încorporează în veziculele extracelulare în funcție de starea metabolică.
• Inflamația și secreția de vezicule extracelulare: Tratamentele cu factori inflamatori (TNFα și acid palmitic) au stimulat secreția de vezicule extracelulare, în timp ce tratamentul cu acid eicosapentaenoic (EPA), un agent antiinflamator, nu a modificat semnificativ secreția.
• Rolul veziculelor extracelulare în mobilizarea trigliceridelor: Microscopia confocală a indicat că veziculele extracelulare conțin TAG, sugerând că secreția de vezicule extracelulare ar putea fi un mecanism suplimentar prin care țesutul adipos mobilizează lipidele în circulație, posibil ca răspuns la reducerea activității lipolitice.

Studiul sugerează că țesutul adipos secretă vezicule extracelulare ca răspuns la stimuli inflamatori și că aceste vezicule extracelulare pot servi drept vehicule pentru redistribuirea lipidelor în organism. Secreția crescută de vezicule extracelulare în obezitate poate reflecta o adaptare la stresul metabolic, având potențialul de a influența evoluția condițiilor metabolice asociate.

Concluzii

Veziculele extracelulare produse de țesutul adipos pot juca un rol crucial în patogeneza și progresia obezității și a rezistenței la insulină. Aceste descoperiri deschid noi căi pentru explorarea funcțiilor biologice ale veziculor extracelulare în sănătatea metabolică și subliniază importanța lor potențială ca ținte terapeutice și prognostice în obezitate și afecțiunile asociate.

Această cercetare contribuie semnificativ la înțelegerea complexității interacțiunilor metabolice în obezitate și rolul emergent al veziculor extracelulare în medierea acestor interacțiuni.

sursa: News Medical