Impotența psihogenă

Impotența psihogenă sau disfuncția erectilă psihogenă este definită medical ca incapacitatea de a obține sau de a menține o erecție suficient de mult pentru un act sexual, predominant sau exclusiv din cauza unor factori psihologici.

Disfuncția erectilă psihogenă poate fi asociată cu alte disfuncții sexuale, precum dorința sexuală hipoactivă (diminuarea dorinței sexuale), cât și cu tulburări psihiatrice, în special anxietate sau depresie. Comparativ cu impotența organică, disfuncția erectilă psihogenă este declanșată de un factor psihic, fără o patologie fizică, iar tratamentul implică terapia psihosexuală sau psihologică, medicația fiind opțională. Rapoartele cu privire la prevalența disfuncției erectile psihogene variază de la 10 la 90%, iar probabilitatea de apariție a impotenței psihogene se corelează invers cu vârsta. În cazul pacienților tineri care se confruntă cu impotența, probabilitatea ca etiologia să fie una psihogenă este crescută. (1) (2)

Cauze și factori de risc

Studiile epidemiologice asociază disfuncția erectilă psihogenă cu tulburările de sănătate mintală, factorii psihogeni fiind implicați singuri sau în combinație cu anumite cauze organice. Principalele cauze ale disfuncției erectile psihogenă:

• tulburările de sănătate mintală, precum depresia, anxietatea de performanță sexuală (teama de a eșua în atingerea unor anumite performanțe în timpul actului sexual) sau sindromul văduvului (bărbatul simte că este infidel soției decedate și dezvoltă impotență psihogenă la începutul unei noi relații sexuale);
• teama de afecțiunile cu transmitere sexuală;
• experiențe sexuale traumatice petrecute în trecut (viol, incest sau abuz sexual).
• conflictele sau lipsa de comunicare în relația de cuplu;
• atitudinea negativă a partenerului cu privire la contactul sexual;
• dorința sexuală inhibată, din cauza stresului sau a oboselii excesive; (2) (3)

Semne și simptome

Disfuncția erectilă psihogenă se manifestă prin incapacitatea de a obține o erecție pentru a avea un raport sexual satisfăcător sau prin incapacitatea de a menține erecția până la ejaculare. Frecventă la vârste tinere, disfuncția erectilă psihogenă poate fi generalizată sau situațională. În lipsa controlului medical, disfuncția erectilă psihogenă poate să devină o problemă pentru sănătatea generală a organismului. Impotența psihogenă îi poate face pe bărbați să își piardă stima de sine și să renunțe la contactele sexuale, ceea ce poate să determine, pe termen lung, apariția sau agravarea episoadelor depresive sau anxioase. (3) (4) (5)

Diagnostic

Evaluarea impotenței pentru determinarea mecanismului cauzator este un proces care poate necesita, pe lângă testele clinice, examinări de laborator sau studii de determinare a organicității. În timpul examenului clinic, medicul va solicita pacientului să răspundă la o serie de întrebări și va realiza o examinare fizică. Pentru a exclude cauzele organice, vor fi necesare teste de sânge, screening pentru diabet cu un test de toleranță la glucoză, dar și o examinare a erecției. În funcție de rezultatele inițiale ale evaluărilor, pot fi necesare și alte teste. Testele de conducere nervoasă, reflexul bulbocavernos, bihotiometria penisului și angiografia prin rezonanță magnetică sunt indicate pentru detectarea unei cauze fizice a disfuncției erectile. (5)

Diagnosticarea eronată a impotenței psihogene ca impotență organică poate să sporească stresul bărbatului și să agraveze simptomele. În plus, tratamentul împotriva disfuncției sexuale organice nu este eficient în impotența psihogenă, astfel că probabilitatea de recăpătare a erecției este redusă. (4) (5)

Tratament

Abordările tradiționale de tratament pentru impotența psihogenă includ intervenții cognitiv-comportamentale, tehnici de stimulare sexuală ghidată sau consiliere de cuplu, combinate cu terapia farmacologică. Terapia psiho-sexuală, recomandată bărbaților care se confruntă cu anxietatea de performanță sexuală, durează de regulă între una și trei luni și se bazează pe o schemă terapeutică stabilită de către un medic specializat. Terapia se concentrează pe înlocuirea gândurilor negative cu gânduri pozitive, identificarea stimulilor sexuali, restabilirea treptată a intimității cu partenerul de cuplu, îmbunătățirea tehnicilor de excitare sexuală și administrarea de medicamente pentru disfuncție erectilă pe o perioadă scurtă de timp. (3) (4) (5)

Nu este recomandată administrarea de medicamente pentru disfuncția erectilă decât dacă există o recomandare în acest sens, după vizita la un medic specialist. Medicamentele cu acțiune vasodilatatoare folosite împotriva impotenței sexuale sunt utilizate pentru facilitarea obținerii unei erecții și pentru menținerea acesteia, însă acestea nu induc erecția. Totodată, medicamentele pentru potență prezintă o serie de riscuri, care, în cazul bărbaților cu impotență psihogenă, depășesc beneficiile. (5)