Importanța intervențiilor dietetice în îmbunătățirea funcțiilor mitocondriale și a profilului metabolic al monocitelor

Un studiu clinic controlat randomizat a evaluat impactul restricției calorice, postului intermitent, dietei ketogenice și a unei diete obișnuite „după voie” asupra funcției mitocondriale a monocitelor la persoanele cu obezitate. Studiul a explorat, de asemenea, rolul microbiomului intestinal în modularea acestor efecte. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Clinical Nutrition.
Designul studiului: 44 de persoane obeze au fost repartizate aleatoriu în patru grupuri de dietă: restricție calorică, post intermitent, dietă ketogenică și o dietă ad libitum (fără restricții). După o lună, participanții au primit rifaximin, un antibiotic care nu se absoarbe, pentru a evalua rolul microbiomului intestinal în modularea efectelor dietelor asupra funcției mitocondriale în monocite. Studiul a inclus patru vizite de urmărire, în timpul cărora s-au măsurat funcția mitocondrială a monocitelor, parametrii antropometrici și biochimici din ser și compoziția microbiomului intestinal din probele fecale.

S-a observat o îmbunătățire semnificativă a ratei de consum maxim de oxigen în monocitele participanților din grupurile cu restricție calorică, post intermitent și dietă ketogenică comparativ cu grupul ad libitum. Această îmbunătățire a funcției mitocondriale a fost asociată cu o reducere a dependenței monocitelor de glicoliză, în special în grupurile de post intermitent și dietă ketogenică.

Intervențiile dietetice și rifaximinul au îmbogățit diversitatea microbiomului intestinal și au redus abundența bacteriilor producătoare de lipopolizaharidă în grupurile cu dietă restrictivă, comparativ cu grupul ad libitum. Analizele de corelație între variabilele testate au identificat lipopolizaharide serice ca un mediator potențial al schimbărilor observate în bioenergetica monocitelor și compoziția microbiotei intestinale.

Rezultatele studiului indică faptul că intervențiile dietetice pot îmbunătăți compoziția corporală și sănătatea bioenergetică a monocitelor la adulții obezi, demonstrând că aceste diete modifică dependența monocitelor de la glicoliză la respirația mitocondrială. Studiul propune, de asemenea, un mecanism potențial prin care îmbunătățirea funcției mitocondriale datorată intervențiilor dietetice este asociată cu reducerea lipopolizaharidelor serice și a semnalizării intracelulare mediate de lipopolizaharide în monocite.

Aceste descoperiri sugerează că evaluarea funcției mitocondriale în monocite ar putea servi ca indicator al stării metabolice și inflamatorii, cu aplicații potențiale în viitoarele studii clinice.

sursa: News Medical