Importanţa alimentaţiei în vindecarea rănilor

Vindecarea rănilor este un proces complex care are ca scop refacerea și reînlocuirea structurilor celulare și tisulare distruse. Presupune mai multe procese biologice și moleculare care se grupează în 4 stadii, care se suprapun: hemostaza, inflamația, migrarea - proliferarea și remodelarea - regenerarea.

Toate straturile pielii dispun de mecanisme de reparare. În cazul în care este afectat doar epidermul, pielea se regenerează complet, fără formarea unei cicatrici. Dacă leziunea este mai profundă, structurile nu mai pot fi regenerate, iar țesutul nou format nu mai corespunde celui vechi. Se formează o cicatrice care nu mai conține celule pigmentare, foliculi piloși sau glande sudoripare.

Procesul de vindecare poate fi perturbat de mai mulți factori:

• factori locali cum ar fi contaminarea, mișcări ce contribuie la deschiderea frecventă a rănii, prezenţa unui hematom.
• factori generali sau sistemici, de exemplu diabetul zaharat, boli ale sistemului circulator, vârsta înaintată, o apărare imunitară scăzută.

Chiar și fumatul, consumul crescut de alcool și stresul psihic pot influenţa negativ procesul. Pe lângă aceasta, persoanele supraponderale, cele subnutrite sau malnutrite intră în categoria celor cu un risc crescut de a avea dificultăți în vindecarea rănilor.

Necesarul de energie este în mod obișnuit diferit, în funcție de vârstă, sex, greutate și statusul nutrițional, nivelul de stres sau gradul de activitate.

În cazul persoanelor cu arsuri, plăgi chirurgicale, ulcere sau răni cronice, necesarul zilnic este crescut în procente variabile faţă de cel normal. Vindecarea necesită un consum crescut de energie, iar aportul de calorii şi micronutrienţi trebuie adaptat. Rezumatul de mai jos se referă în general la aceste tipuri de leziuni, excluzând marile arsuri.

Importanţa alimentaţiei în vindecarea rănilor

Proteinele și componentele lor, aminoacizii, sunt necesare pentru toate fazele procesului de vindecare.
Că răspuns la o leziune, nevoile metabolice cresc local, dar în același timp se mai pot pierde cantități importante de proteine şi prin exsudat. Proteinele sunt necesare pentru răspunsul imun și ca urmare în cazul unui deficit proteic acesta poate fi afectat, conducând la o întârziere a trecerii din faza inflamatorie în faza proliferativă a procesului de vindecare, deci și la o întârziere a vindecării. Un deficit proteic în faza proliferativă și de vindecare poate scădea activitatea fibroblaştilor, întârziind angiogeneza (formarea unor vase noi) și reducând formarea de colagen. (1)

Mai mult, deficitul protein-caloric este asociat cu scădere ponderală și a indicelui de masă corporală. În cazul unei pierderi în greutate de până la 20%, metabolismul încă mai acordă prioritate vindecării plăgilor, în timp ce în cazul pacienților care pierd mai mult, încearcă să restabilească greutatea inițială în detrimentul vindecării. (1)

Dacă în cazul adulților sănătoși necesarul zilnic de proteine se situează în jurul a 0,8-1 g/Kg corp, în cazul intervențiilor chirurgicale, ulcerelor cornice sau infecțiilor, poate crește până la 1,5 g/Kg corp. Acest aport suplimentar de proteine trebuie însă întotdeauna raportat la funcția renală.

Conform European Pressure Ulcer Advisory Panel, adulții care au deja ulcere de decubit și sunt subnutriți sau în pericol de a fi subnutriți, ar trebui să primească 1,2 g-1,5 g/kg corp de proteine și minimum 30-35 kcal/kg corp, chiar 40 kcal/kg corp/zi. (2)

Lipidele au rol structural, intrând în compoziția membranelor celulare și sunt, de asemenea, precursori ai prostaglandinelor, care sunt mediatori celulari ai inflamației. De asemenea, ele sunt necesare pentru absorbția vitaminelor liposolubile A, D, E și K. Reprezintă o sursă de energie importantă în situația în care necesarul este crescut, cum este cazul vindecării diverselor răni.

Suplimentarea cu acizi grași esențiali rămâne o măsură controversată și se pare că de fapt co-suplimentarea omega-3 și omega-6 ar fi cea mai benefică, în special în faza inflamatorie.

Carbohidrații sunt o sursă importantă de energie, îndeosebi când organismul are nevoie rapid de aceasta, cum este în cazul diverselor leziuni cutanate. Un aport adecvat va împiedica folosirea proteinelor și a rezervelor de lipide pentru producerea energiei. Carbohidrații stimulează producția de insulină, ceea ce ajută în procesul anabolic de vindecare, în mod special în faza proliferativă. Pe de altă parte, hiperglicemia poate reduce funcția granulocitelor și crește riscul de complicații infecțioase. (3)

Micronutrienţii

Dintre aminoacizi, cei care joacă un rol important în procesul de vindecare sunt arginina și glutamina.

Arginina

Arginina este considerată un aminoacid condiționat esențial, însemnând că în situații cum ar fi sepsis, traumă sau răni, nevoile organismului nu mai sunt acoperite de sinteză și un aport suplimetar prin dietă este necesar. Există mai multe posibilități teoretice prin care arginina ar putea ajută în procesul de vindecare, printre care:

• este precursor al prolinei, aceasta fiind necesară pentru sinteza colagenului.
• este precursor al oxidului nitric, un compus esențial pentru vindecare corectă.
• stimulează limfocitele T și producția de hormon de creștere, care de asemenea ar putea ajuta în vindecare.

Există numeroasă studii care leagă suplimentarea cu arginină de îmbunătățirea procesului de vindecare, în special în cazul leziunilor cronice, cum ar fi ulcerele venoase, de presiune (escare), varicoase sau ulcerul piciorului diabetic. (4)

Recomandarea de suplimentare cu arginină în cazul pacienților cu ulcere de presiune sau de stază a fost găsită că fiind 4,5 g/zi, doar în condițiile în care aportul proteic este adecvat, altfel neavând valoare. (3)

Alimente bogate în arginină sunt nucile, alunele, soia, năutul, peştele, produsele din carne.

Glutamina

Glutamina este la fel că și arginina un aminoacid condiționat esențial și dintre toți aminoacizii se găsește în cea mai mare cantitate în organism. Servește ca sursă de energie pentru celulele cu o rată mare de multiplicare, cum sunt cele ale sistemului imun, dar și pentru fibroblaşti sau celelele epiteliale. Suplimentarea cu glutamină este totuși controversată, întrucât majoritatea studiilor au luat în calcul combinații cu arginina sau alți micronutrienți.
De reținut este și faptul că, exact ca și în cazul argininei, suplimentarea nu ar trebui să înlocuiască corectarea deficitului protein-caloric. Fără un aport general adecvat de proteine, suplimentarea nu are nicio valoare. (4)

Alimente bogate în glutamină sunt carnea de pui, peştele, lactatele, fasolea, mazărea, spanacul, cerealele integrale, sfecla roșie.

Vitamine

Vitaminele sunt fără îndoială micronutrienții cei mai studiați ca implicare în procesul de vindecare.

Vitamina A

Vitamina A liposolubilă stimulează creșterea epitelială și diferențierea fibroblaştilor, sinteza de colagen și formarea țesutului de granulație în faza proliferative și de remodelare.

Suplimentarea cu vitamina A contracarează efectul advers de întârziere a vindecării rănilor pe care îl au corticoizii utilizați în tratamentul bolilor inflamatorii cum ar fi artrita reumatoidă. Tratamentul trebuie să fie însă de scurtă durată, în jur de 10-14 zile. (1)

Vitamina C

Vitamina C pare a fi implicată în vindecare, îndeplinind mai multe roluri în diferite faze ale procesului. Este esențială pentru a contraataca producția de radicali liberi în celulele distruse, iar deficitul ar putea crește fragilitatea vasculară.

De asemenea, contribuie la sinteza de colagen precum și la stabilizarea rețelei de colagen, o etapă absolut necesară pentru vindecarea corectă și neîntârziată.

Recomadarea actuală de suplimentare pornește de la 500 mg/ zi în cazul leziunilor necomplicate, mergând până la 2 g în cazul leziunilor severe.

Există însă și studii care susțin că ar fi eficientă doar în combinație cu zinc și arginină și în cazul ulcerelor de presiune. (1)

Bogate în vitamina C sunt măceșele, cătina, citricele, kiwi, broccoli, ardeiul. Un pahar de suc de cătină poate conține până la 500 mg vitamina C.

Vitamine din complexul B

Deficitul de vitamine ale complexului B afectează indirect procesul de vindecare, afectând producția de anticorpi și funcția leucocitelor, ceea ce poate duce la apariția complicațiilor.

Mineralele

Mai multe minerale sunt implicate în procesul de vindecare prin rolul lor structural în anumite enzime sau rolul de antioxidanți.
Dintre acestea, zincul este esențial pentru replicarea ADN în celulele cu rată de multiplicare crescută, cum ar fi cele epiteliale și fibroblaştii, de aici rezultând și rolul deosebit de important în vindecare. De asemenea, este implicat în activarea limfocitelor și producția de anticorpi, îndeplinind astfel roluri esențiale în funcționarea sistemului imun, deficitul putând duce la o imunitate scăzută și creșterea susceptibilității la infecții.

Suplimentarea ar putea fi însă de ajutor pacienților cu un deficit dovedit, beneficiile pentru alte grupe fiind încă destul de controversate. Diverse preparate pe baza de zinc și cu administrare topică și-au dovedit însă eficacitatea în cazul plagilor chirurgicale. (5)

Alimente bogate în zinc sunt carnea, stridiile și alte fructe de mare, leguminoasele (năut, linte, fasole), nucile, semințele, ouăle, lactatele, cerealele integrale.

Evaluarea nutrițională a pacienților cu risc de leziuni cronice ar putea să fie primul pas către prevenția întârzierii vindecării. De fapt, acești pacienți prezintă adeseori malnutriție protein-calorică sau deficite ale diverselor vitamine și minerale. Chiar şi persoanele obeze pot avea deficit de proteine sau micronutrienţi.