Impactul diabetului zaharat și al obezității asupra supraviețuirii după rezecția carcinomului hepatocelular

Carcinomul hepatocelular (CHC) este a șasea cea mai frecventă malignitate la nivel global și a treia cauză principală de deces asociat cancerului. Deși rezecția hepatică este considerată tratamentul curativ standard pentru stadiile incipiente ale CHC, rata de supraviețuire pe termen lung rămâne nesatisfăcătoare din cauza recurenței ridicate a tumorii. În acest context, identificarea factorilor care influențează recurența și supraviețuirea postoperatorie este esențială pentru îmbunătățirea strategiilor terapeutice.
Un consorțiu de cercetători din șapte centre medicale specializate în chirurgie hepatică a efectuat un studiu retrospectiv pentru a evalua impactul comorbidităților, în special obezitatea și diabetul zaharat (DZ), asupra recurenței și supraviețuirii după rezecția CHC. Studiul a inclus 1.644 de pacienți care au suferit o rezecție hepatică curativă pentru CHC solitar, fără invazie vasculară, între 2007 și 2019.

Pacienții au fost împărțiți în patru grupuri:

• fără obezitate și fără diabet (OB[−]DZ[−])
• cu obezitate și fără diabet (OB[+]DZ[−])
• fără obezitate și cu diabet (OB[−]DZ[+])
• cu obezitate și cu diabet (OB[+]DZ[+])

Obezitatea a fost definită printr-un indice de masă corporală (IMC) ≥25 kg/m², conform criteriilor pentru populația asiatică. Diabetul zaharat a fost diagnosticat pe baza glicemiei à jeun ≥126 mg/dL sau a utilizării medicamentelor antidiabetice.

Rezultate principale

• Recurența tumorală și supraviețuirea globală: Pacienții din grupul OB[+]DZ[+] au prezentat un risc crescut de recurență și o supraviețuire globală mai scăzută comparativ cu cei din grupul OB[−]DZ[−]. În mod specific, comorbiditatea obezității și a diabetului a crescut riscul de recurență tardivă (după 2 ani postoperator) și a redus semnificativ supraviețuirea pe termen lung.
• Recurența timpurie vs. tardivă: Nu s-au observat diferențe semnificative în rata de recurență timpurie (în primele 2 ani) între grupuri. Riscul de recurență tardivă a fost semnificativ mai mare în grupul OB[+]DZ[+], sugerând că aceste comorbidități influențează recurența prin mecanisme legate de carcinogeneza multiplă.
• Impactul obezității și diabetului individuale: Atât obezitatea, cât și diabetul, luate individual, au fost asociate cu un risc crescut de recurență după 5 ani postoperator, deși impactul lor a fost mai mic comparativ cu combinația celor două.

Interpretarea rezultatelor

• Mecanisme Potențiale: Comorbiditatea obezității și a diabetului poate duce la inflamație cronică, rezistență la insulină și eliberarea de factori de creștere precum IGF-1, care pot promova carcinogeneza hepatică. Obezitatea și diabetul zaharat pot avea un efect sinergic în progresia bolii hepatice și în dezvoltarea CHC.
• Implicarea în carcinogeneza multiplă: Recurența tardivă este adesea rezultatul unei noi carcinogeneze hepatice, mai degrabă decât al metastazelor tumorale inițiale. Gestionarea comorbidităților metabolice poate fi esențială în prevenirea recurenței tardive.

Concluzii și recomandări

Studiul subliniază importanța monitorizării și gestionării atente a pacienților cu CHC care prezintă și obezitate și diabet zaharat. Intervențiile care vizează controlul greutății și managementul diabetului ar putea reduce riscul de recurență tardivă și ar putea îmbunătăți supraviețuirea pe termen lung. De asemenea, se recomandă:

• Supraveghere postoperatorie extinsă: Pacienții cu obezitate și diabet ar trebui monitorizați îndeaproape pentru recurența CHC, chiar și după 5 ani postoperator.
• Intervenții terapeutice personalizate: Strategiile de tratament ar trebui adaptate pentru a aborda nu doar tumora hepatică, ci și comorbiditățile metabolice asociate.
• Cercetări viitoare: Este necesară investigarea mecanismelor biologice care stau la baza efectului sinergic al obezității și diabetului asupra carcinogenezei hepatice, precum și evaluarea impactului intervențiilor de stil de viață și al tratamentelor farmacologice asupra recurenței CHC.

Acest studiu evidențiază necesitatea unei abordări multidisciplinare în gestionarea pacienților cu CHC. Integrarea specialiștilor în hepatologie, endocrinologie și nutriție poate contribui la îmbunătățirea rezultatelor clinice și la reducerea poverii bolii hepatice la nivel populațional.

sursa: News Medical
foto: Osaka Metropolitan University