Hormonul adrenomedulină – factor cheie în rezistența la insulină în diabetul de tip 2 asociat cu obezitatea

Un studiu publicat în Science în februarie 2025 investighează mecanismele implicate în rezistența la insulină la nivel endotelial în contextul diabetului de tip 2 asociat cu obezitatea. Rezultatele sugerează că adrenomedulina, un hormon produs în principal de celulele endoteliale și adipocite, joacă un rol esențial în inhibarea semnalizării insulinei, contribuind la apariția rezistenței la insulină.

Context

Diabetul zaharat este o afecțiune metabolică cronică caracterizată prin incapacitatea organismului de a produce sau utiliza eficient insulina, hormonul responsabil de transportul glucozei în celule pentru a fi folosită ca sursă de energie.

În mod normal, insulina se leagă de receptorii de insulină prezenți pe celulele endoteliale, activând enzima eNOS și stimulând vasodilatația. Acest proces facilitează transportul insulinei către țesuturile metabolice țintă, inclusiv țesutul adipos, mușchii scheletici și ficatul.

În condiții de hiperglicemie cronică, mecanismele de semnalizare ale insulinei sunt afectate, ducând la rezistența la insulină. Acest fenomen este un factor major în diabetul de tip 2 și este asociat cu alte afecțiuni, precum bolile cardiovasculare, steatohepatita non-alcoolică, cancerul și bolile neurodegenerative.

Despre studiu

Pentru a investiga rolul adrenomedulinei în rezistența la insulină, cercetătorii au realizat experimente in vitro pe celule endoteliale umane (HUVEC și HATMVEC), utilizând tehnici de knockdown cu ARNi pentru a reduce expresia unor receptori cuplați la proteine G (GPCR). De asemenea, au fost efectuate experimente in vivo pe șoareci modificați genetic, hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi timp de 16 săptămâni pentru a induce obezitatea și rezistența sistemică la insulină.

Testele metabolice au inclus:

• Testul de toleranță la glucoză (GTT) – administrare de glucoză după 6 ore de post
• Testul de toleranță la insulină (ITT) – administrare de insulină și monitorizarea glicemiei

Rezultate

1. Adrenomedulina inhibă semnalizarea insulinei la nivel endotelial
Experimentele in vitro au arătat că blocarea expresiei receptorilor pentru adrenomedulină (CALCRL) a dus la o creștere a activării insulinei, evidențiată prin:

• Creșterea fosforilării receptorului de insulină
• Activarea enzimelor eNOS și AKT
• Creșterea producției de oxid nitric (NO), care îmbunătățește vasodilatația

2. Adrenomedulina activează o enzimă care blochează insulina
Adrenomedulina stimulează proteina PTP1B, o enzimă care inactivează receptorul insulinei prin de-fosforilare. În prezența insulinei, PTP1B este inhibată, dar adrenomedulina menține activitatea PTP1B, reducând semnalizarea insulinei.

3. Nivelurile de adrenomedulină sunt crescute în obezitate
Șoarecii obezi prezentau niveluri ridicate de adrenomedulină în plasmă, acest lucru fiind corelat cu o scădere a sensibilității la insulină. În schimb, șoarecii cărora le-a fost eliminată adrenomedulina sau tratați cu un inhibitor al receptorului de adrenomedulină au prezentat o îmbunătățire semnificativă a toleranței la glucoză și sensibilității la insulină.

Concluzii

Acest studiu evidențiază un mecanism nou de rezistență la insulină, în care adrenomedulina blochează semnalizarea insulinei la nivel endotelial și contribuie la apariția diabetului de tip 2 în obezitate.

Blocarea receptorului endotelial pentru adrenomedulină ar putea reprezenta o țintă terapeutică inovatoare pentru prevenirea și tratarea rezistenței la insulină. Astfel, inhibarea căii Gs/PKA activată de adrenomedulină ar putea deschide noi direcții în tratamentul diabetului de tip 2 asociat cu obezitatea.