Hiperemia

Hiperemia reprezintă o condiție caracterizată printr-o creștere anormală a fluxului de sânge într-o anumită zonă a corpului sau într-un anumit organ, cauzată de diferiți factori, precum inflamații, infecții, leziuni sau ca urmare a interacțiunii cu anumite substanțe. Hiperemia poate fi localizată sau generalizată, iar simptomele sale comune includ sensibilitatea la atingere, creșterea temperaturii în zona afectată și umflarea regiunii afectate. Tratamentul hiperemiei depinde de zona corpului afectată și de cauza specifică care a dus la apariția condiției. (1, 2, 3)

Clasificare

Hiperemia poate fi clasificată în:

• hiperemie activă (formă de hiperemie care apare atunci când vasele de sânge se dilată ca răspuns la o creștere a fluxului sanguin, cum ar fi în timpul exercițiului fizic sau a efortului);
• hiperemie pasivă (cauzată de probleme cardiace, constituie o formă de hiperemie care apare atunci când fluxul de sânge este blocat sau încetinit într-o anumită zonă a corpului, ceea ce determină o creștere a presiunii sanguine și o dilatare a vaselor de sânge în acea zonă).

De asemenea, pentru a evidenția regiunea corpului afectată, hiperemia poate fi clasificată în:

• hiperemie localizată (formă de hiperemie care apare într-o anumită zonă a corpului, adesea asociată cu inflamația);
• hiperemie generalizată (formă de hiperemie care apare în întregul corp și care poate fi cauzată de diferite afecțiuni, cum ar fi febra, anemia sau insuficiența cardiacă). (1, 2)

Cauze

Există mai multe cauze posibile ale hiperemiei, diferite în funcție de tipul de hipertermie. Astfel, în cazul formei active, principalele cauze includ:

• exercițiul fizic (efortul fizic poate determina hiperemie activă prin creșterea fluxului de sânge la nivelul mușchilor și a altor țesuturi);
• inflamația (răspuns natural al sistemului imunitar la o leziune sau o infecție, care determină dilatarea vaselor de sânge din zona afectată);
• infecțiile (unele infecții pot duce la hiperemie, deoarece sistemul imunitar încearcă să combată invadatorii patogeni prin dilatarea vaselor de sânge);
• leziunile fizice (pot cauza hiperemie prin creșterea fluxului de sânge la nivelul zonei afectate, pentru a ajuta la repararea țesutului lezat);
• reacțiile alergice (pot fi declanșate de o varietate de substanțe, cum ar fi alimentele, medicamentele sau substanțele chimice);
• stresul (poate cauza hiperemie prin activarea sistemului nervos simpatic, care poate determina dilatarea vaselor de sânge în diferite părți ale corpului);
• unele tulburări hormonale (femeile pot experimenta hiperemie la nivelul pielii în timpul ciclului menstrual). (1, 2, 3)

În cazul hiperemiei pasive, cauzele pot fi semnificativ mai grave și pot include:

• insuficiența venoasă (apărută ca urmare a unei boli venoase, a unei leziuni sau a unei intervenții chirurgicale));
• tromboza venoasă (poate apărea în urma unui traumatism sau a unei afecțiuni precum tromboflebita, pe fondul blocării unui cheag de sânge în una dintre venele profunde din corp);
• insuficiența cardiacă congestivă (poate duce la hiperemie pasivă prin creșterea presiunii în venele din plămâni și în venele sistemului venos general). (1, 2)

Simptome

Simptomele hiperemiei pot varia în funcție de cauza specifică și de zona afectată, dar în general includ:

• roșeață a pielii în zona afectată;
• senzație de căldură, presiune sau arsură în zona afectată;
• umflarea zonei afectate;
• disconfort sau durere la nivelul zonei afectate;
• tensiune arterială crescută (doar în cazul hiperemiei generalizate);
• amețeli sau leșin (în cazurile grave de hiperemie generalizată).

În unele cazuri, hiperemia poate fi asimptomatică și poate fi descoperită numai în timpul unui examen medical. De asemenea, simptomele hiperemiei pot fi similare cu cele ale altor afecțiuni, astfel că hiperemia poate fi ușor confundată cu alte condiții de sănătate. (1, 2, 3)

Tratament

Opțiunile de tratament pentru hiperemie depind de cauza și severitatea acesteia. În cazul hiperemiei active, care reprezintă un răspuns natural al corpului, tratamentul nu este necesar, cu excepția cazurilor în care există și alte simptome asociate. Tratamentul vizează cauza hiperemiei și implicit reducerea fluxului sanguin excesiv și îmbunătățirea circulației sanguine normale în zona afectată. Principalele opțiuni de tratament:

• schimbarea stilului de viață (adoptarea unei diete sănătoase, efectuarea de exerciții fizice și pierderea în greutate pot reduce semnificativ riscul de hiperemie);
• compresia și ridicarea zonei afectate (poate ajuta la reducerea fluxului sanguin excesiv și la îmbunătățirea circulației sanguine normale);
• medicamente diuretice (pot fi prescrise pentru reducerea edemului asociat cu hiperemia pasivă);
• beta-blocante sau inhibatori ECA (pentru persoanele care prezintă hiperemie din cauza unei afecțiuni cardiovasculare);
• medicamente anticoagulante sau trombolitice (pentru persoanele care suferă de o tromboză venoasă profundă);
• intervenția chirurgicală (în cazurile severe de hiperemie, precum cele determinate de o tumoare, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a îndepărta formațiunea tumorală);
• terapie fizică (poate ajuta la îmbunătățirea circulației sanguine normale și la reducerea disconfortului asociat cu hiperemia). (1, 3, 4)

Complicații

Neglijarea hiperemiei pasive sau tratarea într-un mod inadecvat a acesteia poate duce la complicații grave. Principalele complicații includ:

• insuficiența cardiacă (hiperemia pasivă poate duce la acumularea de lichid în plămâni, ceea ce poate provoca insuficiență cardiacă);
• ulcerații și leziuni (hiperemia persistentă poate provoca leziuni ale pielii, cum ar fi ulcerațiile sau necroza, care pot fi dureroase și pot necesita tratament medical);
• insuficiență renală (hiperemia determină diminuarea fluxului sanguin renal și leziuni ale structurii renale, care pot duce la o scădere a funcției renale).

În plus, hiperemia pasivă poate crește riscul de formare a cheagurilor de sânge în vasele de sânge dilatate, ceea ce poate duce la tromboză sau chiar la embolism pulmonar. De asemenea, hiperemia pasivă crește riscul de infecții, deoarece vasele de sânge dilatate pot permite mai ușor pătrunderea microbilor în organism. (1, 2)