Hernia sportivului

În ciuda numelui, hernia sportivului nu este chiar o formă de hernie. Afecțiunea, numită medical pubalgie (uneori chiar pubalgie sportivă sau atletică), apare ca urmare a întinderii tendoanelor atașate de pelvis și se manifestă prin durere inghinală.

Hernia clasică apare ca urmare a unor defecte apărute în pereții abdominali și apare în timpul unei mișcări bruște. Deși o hernie sportivă poate, teoretic, să ducă la hernie clasică, de cele mai multe ori acest lucru nu se întâmplă. (1)

Care sunt cauzele apariției herniei sportivului?

Hernia sportivului apare ca urmare a unor mișcări ample ale mușchilor și tendoanelor din zona pelviană. Herniile sportive apar în cazul unor sporturi precum fotbal, wrestling, rugby, ski, alergat cu obstacole sau hochei, cazuri în care sunt dese „rupturile” musculare sau întinderile la nivelul abdomenului sau a zonei inghinale. Sunt afectate mai ales tendoanele care leagă mușchii oblici de zona pubiană. (2, 3, 4)

Factori de risc în hernia sportivului

Există o serie de factori care cresc riscul de apariție a herniei sportivului: (5, 6, 7)

• vârsta – adolescenții au un risc mai mare (băieții sunt afectați în proporție de 85-93%)
• ocupația – sportivii de performanță precum și recruții militari au un risc mai mare de hernia sportivului
• schimbarea încălțării
• practicarea unor activități sportive în ciuda unor accidentări minore lăsate netratate – acest lucru poate duce la agravarea afecțiunii și crește riscul de apariție a complicațiilor

Care sunt simptomele herniei sportivului?

Hernia sportivă se manifestă mai ales printr-o durere profundă în zona inghinală (de la scrot până la coapsă) în momentul accidentării. Durerea se atenuează dacă te odihnești (dispare după câteva zile sau săptămâni) însă revine dacă repeți mișcările care au provocat accidentarea înainte de recuperare. Lăsată netratată, accidentarea poate duce la durere cronică și previne sportivii să își folosească abilitățile la potențialul maxim. (1, 2, 4)

Cum este diagnosticată hernia sportivului?

Hernia sportivului este diagnosticată mai ales pe baza examenului fizic și a discuției cu pacientul (pentru a afla cum a apărut accidentarea, în urma cărei tip de mișcare, etc). Doctorul va examina zona afectată și va sesiza o sensibilitate în zona inghinală sau deasupra osului pubis. Examenul fizic va consta în realizarea unor exerciții, de exemplu, abdomene sau flexarea trunchiului. Dacă este vorba de hernia sportivului, vei resimți o durere în cazul acestor exerciții. În fine, este posibil să fie nevoie și de un RMN sau teste ale oaselor pentru a exclude alte afecțiuni. (2, 3, 7, 8, 9)

Cum este tratată hernia sportivului?

Tratarea herniei sportivului depinde mult de gravitatea accidentării. Dacă este vorba despre o întindere ușoară, hernia poate fi tratată non-chirurgical. Mai jos sunt câteva forme de tratament a herniei sportivului: (1, 2, 3)

• odihnă – pentru refacerea organismului este nevoie de cel puțin 7-10 zile de odihnă, timp în care aplici gheață sau comprese (în funcție de spune doctorul)
• terapie fizică – după circa două săptămâni de la accidentare poți începe ședințele de terapie fizică. Exercițiile recomandate de fizioterapeut sunt făcute pentru a crește gradul de flexibilitate și rezistența mușchilor abdominali și ai coapsei
• medicație anti-inflamatoare – în hernia sportivului, sunt recomandate mai ales ibuprofenul sau naproxenul pentru a reduce umflarea musculară (dacă există) și durerea resimțită. Dacă simptomele persistă, s-ar putea să fie nevoie de injecții cu cortizon

În cele mai multe cazuri, hernia sportivului se vindecă după circa 4-6 săptămâni de terapie fizică. Dacă însă după această perioadă durerea revine, s-ar putea să fie nevoie de o intervenție chirurgicală. (1)

Atunci când este nevoie de operație, țesuturile accidentate ale zonei genitale sunt reparate printr-o incizie sau prin endoscopie (chirurgul face o mică incizie și folosește o cameră video – endoscop – pentru a observa zona afectată). Dacă afecțiunea nu este foarte gravă, sportivul poate reveni la circa 12 săptămâni de la intervenție (90% dintre cazuri). Atunci când durerea continuă și după operație se poate să fie nevoie de o nouă intervenție (numită tenotomie de adductori) prin care tendonul care leagă interiorul coapsei de mușchii pubieni este tăiat. Operația va reduce timpul de vindecare iar eliminarea tensiunii resimțite va permite sportivului să realizeze mișcări mai ample fără a risca reaccidentarea. (1, 2, 10)

În cele mai multe cazuri, hernia sportivului se vindecă prin îmbinarea dintre odihnă, terapie fizică și medicație anti-durere. În cazuri rare este nevoie de intervenție chirurgicală, majoritatea cazurilor permițând revenirea.