Hematii (globule roșii) - valori normale, rol în organism, interpretare număr crescut sau scăzut

Hematiile sau globulele roșii sunt un element important al sângelui, rolul lor fiind să transporte oxigenul în țesuturile corpului în schimbul dioxidului de carbon, care este transportat și eliminat de plămâni.

Celulele roșii din sânge se formează în măduva roșie a oaselor. Celulele stem din măduva osoasă roșie numite hemocitoblaste dau naștere tuturor elementelor formate din sânge. Dacă un hemocitoblast se angajează să devină o celulă numită proeritoblast, aceasta se va transforma într-o nouă globulă roșie.

Formarea unei globule roșii din hemocitoblast durează aproximativ 2 zile. Corpul uman produce aproximativ două milioane de globule roșii în fiecare secundă.

Sângele este format din componente celulare și lichide. Dacă o probă de sânge este rotită într-o centrifugă, elementele formate și matricea fluidă de sânge pot fi separate unele de altele. Sângele constă din 45% globule roșii, mai puțin de 1% celule albe din sânge și trombocite și 55% plasmă. (1, 2, 3)

Valori normale

Numărul de eritrocite din sânge este direct proporțional cu intensitatea proceselor metabolice, fiind mai mare la copii. Variază în funcție de sex, la bărbatul adult fiind de 4.500.000-5.500.000/mm³ și la femeia adultă de 4.000.000-5.000.000/mm³. Forma unei globule roșii este un disc biconcav cu un centru aplatizat.

Producția de globule roșii este controlată de eritropoietină, un hormon produs în principal de rinichi. Celulele roșii din sânge încep ca celulele imature din măduva osoasă și după aproximativ șapte zile de maturare sunt eliberate în fluxul sanguin. Spre deosebire de multe alte celule, globulele roșii nu au nucleu și își pot schimba ușor forma, ajutându-le să se încadreze prin diferitele vase de sânge din corp. Cu toate acestea, în timp ce lipsa unui nucleu face ca globulele roșii să fie mai flexibile, aceasta limitează, de asemenea, viața celulei în timp ce călătorește prin cele mai mici vase de sânge, afectând membranele celulelor și epuizându-și aprovizionarea cu energie. Globulele roșii supraviețuiesc, în medie, doar 120 de zile. (1, 2, 4, 6, 7)

Rolul hematiilor în organism

După cum am menționat anterior, globulele roșii sunt implicate în principal în schimbul de gaze respiratorii. Înainte de a privi procesul de schimb de gaze, așa cum este efectuat de aceste celule, este important să înțelegem cum sunt adaptate funcției lor.

Forma Bioconcavă

Una dintre cele mai importante adaptări ale celulelor roșii este forma lor generală. Aceasta este o adaptare importantă care permite celulei să transporte în mod eficient molecule de oxigen.

În afară de forma lor generală care se potrivește perfect funcției lor, s-a dovedit că celulele roșii sunt capabile să revină înapoi la această formă discoidă biconcavă după ce au fost expuse forțelor externe care le determină să sufere deformări.

Această capacitate de a suporta astfel de deformații (atât in vivo cât și in vitro) a fost atribuită structurii, suprafeței lor, volumului, precum și diferitelor proprietăți mecanice. În timp ce globulele roșii au o membrană foarte subțire, fiind formată dintr-o structură lipidică care este atașată la o rețea citoscheletică.

Această caracteristică a celulelor roșii le permite să reziste la forțe carel pot provoca deformări. Pe de altă parte, matricea de fluid intern a celulei, precum și membrana, contribuie la comportamentul viscoelastic al celulelor roșii, care la rândul lui le permite să pătrundă prin spații mai mici.

Datorită capacității lor de a reveni la forma lor biconcavă după ce au fost supuse la diverse forțe, se consideră că eritrocitele au memorie de formă. Totuși, aceasta nu se referă numai la forma generală a celulei. Mai degrabă, s-a arătat că elementele de membrană revin la poziția inițială în celulă.

Datorită caracteristicii lor viscoelastice, globulele roșii sunt capabile să se strecoare prin capilare foarte subțiri, pentru a elibera oxigen și a elimina dioxidul de carbon.

Forma biconcavă a globulelor roșii ajută la maximizarea suprafeței globale necesare pentru absorbția oxigenului.

Absența nucleului

În timp ce globulele roșii ale animalelor precum peștii și păsările au nuclei inactivi, eritrocitele la om și o serie de alte animale nu au nucleu. Acest lucru permite celulelor să conțină mai multă hemoglobină care este implicată în transportul moleculelor de oxigen.

Spre deosebire de celelalte celule din corp, globulele roșii sunt formate din pigmenți cunoscuți și hemoglobină (compusă din 4 heme (care conferă eritrocitelor culoarea roșie) și o proteină globină). Cele patru heme se atașează de o singură proteină pentru a forma un lanț polipeptidic. Această structură particulară face ca celula să poată transporta oxigen și să o transporte la alte celule ale corpului.

Celulele roșii din sânge nu au nucleu și, prin urmare, nu se reproduc. Hemoglobina din celulă permite unei singure eritrocite să transporte 4 molecule de oxigen. De asemenea, sa arătat că absența unui nucleu reduce greutatea totală a celulelor roșii, care la rândul ei le permite să se miște mai repede pe măsură ce transportă oxigen.

După o medie de 120 de zile de circulație, globulele roșii mature sunt îndepărtate din circulație prin acțiunea macrofagelor (fagocitoză). Prin urmare, macrofagele (din splină și ficat) joacă un rol important în viața celulelor roșii din momentul în care sunt produse până la moarte.

În timp ce globulele roșii sunt incapabile de reproducere / diviziune a celulelor, în măduva osoasă sunt produse câte 2 milioane de celule în fiecare secundă ceea ce asigură menținerea unui număr constant de celule roșii. La fel ca mastocitele, eritrocitele sunt celule de lungă durată (în comparație cu alte celule din sânge), cu o durată de viață de aproximativ 120 de zile.

Totodată, membrana hematiilor prezintă pe suprafața sa antigeni numiți aglutinogeni după a căror prezență sau absență, se pot identifica grupele sangvine, de care se ține seamă în practica medicală când se efectuează transfuzia de sânge. În afara acestora, pe suprafața externă a membranei eritrocitare s-a evidențiat și factorul Rh. (1, 2, 4, 5)

Creșterea numărului de globule roșii - poliglobulie

Poate fi fiziologică:

• la altitudine;
• la sportivii de performanță;
• în sarcină.

Sau patologică:

• deshidratare - pe măsură ce volumul de fluid în sânge scade, numărul de hematii per volum de fluid crește artificial;
• boala pulmonară cu hipoxie cronică;
• boala cardiacă congenitală;
• tumora la rinichi care produce exces de eritropoietină;
• cauze genetice (modificarea senzorului de oxigen, anomalie în eliberarea oxigenului de hemoglobină);
• policitemia vera - o boală rară în care organismul produce prea multe hematii.

Scăderea numărului de globule roșii - anemie

Se întâlnește în:

• deficit dietetic - fier, vitamina B12, acid folic;
• insuficiență medulară-postchimioterapie, fibroză post radioterapie, neoplazii hematologice;
• insuficiență renală - deficit de eritropoietină;
• boli cronice;
• hemoragii active - sunt necesare multe ore de hemoragie continuă ca eritrocitele să scadă;
• hemoliză - hemoglobinopatii (siclemie, talasemie);
• splenomegalie (ciroză, insuficiență cardiacă congestivă, mononucleoză, limfoame);
• reacție adversă la medicamente;
• proteze valvulare cardiace. (5, 6, 7)