Hemoglobinuria

Hemoglobinuria este o condiție caracterizată prin prezența în urină a hemoglobinei, o proteină găsită în interiorul globulelor roșii (eritrocitele) care transportă oxigenul de la plămâni către țesuturile din întregul corp. În mod normal, hemoglobina este eliminată din corp prin procesul de filtrare al rinichilor și nu ar trebui să se regăsească în urină. Hemoglobinuria poate să apară atunci când eritrocitele se distrug într-un ritm accelerat și eliberarea de hemoglobină depășește capacitatea organismului de a o metaboliza și excreta. Hemoglobinuria determină modificarea aspectului urinei, care devine închisă la culoare, de obicei roșie sau maro. (1, 2)

Cauze

Hemoglobinuria poate fi rezultatul mai multor condiții sau afecțiuni, printre care:

• hemoliza intravasculară (distrugerea excesivă a globulelor roșii în circulația sanguină, care poate fi cauzată de infecții, reacții autoimune, tulburări genetice sau toxine);
• hemoglobinuria paroxistică nocturnă (afecțiune rară și cronică a sângelui, caracterizată prin distrugerea anormală a globulelor roșii);
• malarie severă (infecție parazitară care poate duce la distrugerea masivă a globulelor roșii);
• glomerulonefrita acută (afecțiune renală gravă care implică inflamația glomerulilor, structurile mici din rinichi care filtrează sângele;
• cancerele renale (forme de cancer care încep în rinichi);
• hemoglobinuria paroxistică nocturnă (boală rară în care celulele roșii ale sângelui se distrug prematur);
• sindromul hemolitic-uremic (afecțiune caracterizată prin anemie hemolitică, insuficiență renală acută și un număr mic de trombocite în sânge);
• pielonefrita (infecție a rinichiului, de obicei cauzată de bacterii, care poate cauza durere în zona lombară, febră și urină tulbure sau cu miros puternic);
• purpura trombotică trombocitară (afecțiune rară a sângelui caracterizată prin formarea de cheaguri mici în artere și vene);
• tuberculoza tractului urinar (formă de tuberculoză care afectează tractul urinar, inclusiv rinichii, vezica urinară și ureterele);
• reacții transfuzionale (uneori, transfuzia de sânge poate duce la eliberarea hemoglobinei în sânge și apoi în urină);
• intoxicații (anumite substanțe toxice, precum medicamentele sau substanțele chimice, pot cauza hemoliză și hemoglobinurie). (1, 2,4, 6)

Simptome

Simptomele hemoglobinuriei pot varia în funcție de cauza și de gravitatea afecțiunii. Unele simptome comune asociate cu hemoglobinuria pot include:

• urină închisă la culoare (urina poate fi roșie, maro închis sau chiar neagră, datorită prezenței hemoglobinei);
• dureri abdominale sau dorsale (pot să apară dureri în zona rinichilor sau a abdomenului inferior);
• oboseală și slăbiciune (datorită scăderii nivelului de hemoglobină în sânge și, implicit, a capacității de transport a oxigenului);
• icter (apare în special în cazul în care distrugerea globulelor roșii duce la eliberarea bilirubinei în sânge). (2, 3, 4)

Diagnostic

Diagnosticarea hemoglobinuriei implică mai multe etape și investigații. În cadrul evaluării clinice, medicul va discuta cu pacientul despre simptomele observate de către acesta în mod frecvent, cât și despre istoricul său medical și despre posibilele expuneri la factori de risc. Vor fi efectuate, de asemenea, un examen fizic și o evaluare a stării generale de sănătate. Ulterior, în funcție de rezultatele examinării clinice, pot fi necesare:

• analize de sânge (pot oferi informații despre nivelul de hemoglobină, numărul de globule roșii, nivelul de bilirubină și alți markeri care pot indica o posibilă hemoliză sau alte tulburări ale sângelui);
• analize de urină (poate detecta prezența hemoglobinei în urină și poate oferi indicii despre afecțiunile renale asociate);
• hemograma completă (analiza oferă informații despre numărul și aspectul globulelor roșii, care pot indica o posibilă hemoliză sau alte tulburări sanguine).

Dacă analizele indicate anterior nu sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului, medicul poate recomanda o serie de investigații suplimentare pentru a determina cauza exactă a hemoglobinuriei și pentru a evalua gravitatea afecțiunii. Investigațiile pot include:

• teste imunologice (efectuate pentru a detecta prezența anticorpilor sau a markerilor specifici pentru afecțiuni autoimune sau pentru a evalua posibile reacții imunologice);
• teste genetice (în cazul unor afecțiuni genetice rare, cum ar fi hemoglobinuria paroxistică nocturnă, poate fi recomandată efectuarea unor teste genetice pentru a identifica mutațiile genetice implicate);
• biopsie renală (în cazul în care se suspectează o boală renală gravă, medicul poate decide să efectueze o biopsie renală pentru a obține mostre de țesut renal, care vor fi analizate în laborator);
• imagistică medicală (uneori, pot fi realizate investigații de imagistică medicală, pentru a evalua structura și funcția rinichilor și pentru a exclude alte afecțiuni asociate). (1, 2, 3, 4)

Când trebuie să mergem la medic?

În situația în care urina capătă o culoare închisă, roșie, maro închis sau chiar neagră, mai ales dacă modificările de culoare ale urinei persistă în mod constant, este important să se consulte medicul. De asemenea, vizita la medic este recomandat și dacă apar simptome asociate, cum ar fi dureri abdominale sau dorsale, slăbiciune, oboseală excesivă, icter (colorarea gălbuie a pielii și a ochilor) sau orice alt simptom care poate stârni îngrijorare. În plus, controlul medical este indicat în cazul unui istoric medical de tulburări hematologice, afecțiuni renale sau alte afecțiuni care ar putea fi asociate cu hemoglobinuria, ori dacă s-au primit transfuzii de sânge recente. (2, 3, 5)

Prevenție

Metodele de prevenție a hemoglobinuriei pot varia în funcție de cauză. În general, însă, există măsuri generale de urmat pentru a menține sănătatea sistemului sanguin și renal:

• evitarea expunerii la factori de risc cunoscuți (precum substanțele chimice, medicamentele sau toxinele cunoscute care pot provoca hemoliză sau hemoglobinurie);
• gestionarea adecvată a bolilor cronice (presupune urmărea cu strictețe a recomandărilor medicului specialist);
• prevenirea infecțiilor ce pot fi asociate cu hemoglobinuria (prin măsuri precum spălarea frecventă a mâinilor, evitarea contactului cu persoanele bolnave și respectarea protocoalelor de vaccinare recomandate);
• hidratarea adecvată (presupune consumul unei cantități suficiente de apă pe parcursul zilei);
• adoptarea unei alimentații sănătoase (se recomandă includerea în alimentație a unei varietăți de fructe și legume proaspete, cereale integrale, proteine slabe, leguminoase și lactate cu conținut scăzut de grăsimi);
• evitarea alimentelor procesate, bogate în grăsimi saturate și zaharuri adăugate;
• evitarea fumatului și consumului excesiv de alcool (ambele pot afecta negativ sistemul sanguin și renal);
• menținerea unei greutăți corporale sănătoase (poate reduce riscul de apariție a unor afecțiuni care pot afecta circulația sanguină și rinichii, precum diabetul și hipertensiunea arterială);
• reducerea stresului (stresul cronic poate avea un impact negativ asupra sănătății generale). (1, 2, 5, 6)