Grăsimea ascunsă poate prezice boala Alzheimer cu 20 de ani înaintea apariției simptomelor

Un nou studiu prezentat la reuniunea anuală a Societății Radiologice din America de Nord (RSNA) a descoperit o asociere între grăsimea viscerală - grăsimea profundă care înconjoară organele interne - și acumularea în creier a proteinelor anormale specifice bolii Alzheimer, cu până la 20 de ani înainte de apariția simptomelor demenței.
Cercetătorii au investigat modul în care factori modificabili ai stilului de viață, precum obezitatea și distribuția grăsimii corporale, influențează dezvoltarea patologiei Alzheimer la persoanele de vârstă mijlocie.

Metodologie

Participanți: 80 de adulți cu funcție cognitivă normală, cu vârsta medie de 49,4 ani, dintre care 62,5% femei.
Caracteristici: 57,5% erau obezi, având un indice de masă corporală (IMC) mediu de 32,31.

Evaluări efectuate:

• Tomografie cu emisie de pozitroni (PET) cerebrală pentru detectarea acumulării de proteine amiloid și tau.
• Imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) a corpului pentru măsurarea grăsimii viscerale și subcutanate.
• Analize metabolice (glucoză, insulină) și profil lipidic (colesterol HDL).

Rezultate

• Grăsimea viscerală: Nivelurile mai ridicate au fost asociate cu o creștere semnificativă a acumulării de proteine amiloid și tau în creier.
• Impactul obezității: Grăsimea viscerală a explicat 77% din efectul unui IMC ridicat asupra acumulării de amiloid.
• Alte tipuri de grăsime: Grăsimea subcutanată nu a prezentat aceeași asociere cu patologia Alzheimer.
• Factori metabolici: Rezistența la insulină crescută și nivelurile scăzute de colesterol HDL au fost corelate cu niveluri mai mari de amiloid cerebral.
• Protecție parțială: Persoanele cu niveluri mai ridicate de HDL au prezentat o reducere a efectelor negative ale grăsimii viscerale asupra acumulării de amiloid.

Interpretare

• Mecanisme: Grăsimea viscerală poate influența negativ sănătatea cerebrală prin factori metabolici și lipidici, contribuind la apariția precoce a modificărilor patologice asociate Alzheimer.
• Importanța intervenției timpurii: Modificările stilului de viață, precum pierderea în greutate și reducerea grăsimii viscerale, pot fi mai eficiente în prevenirea sau întârzierea debutului bolii atunci când sunt implementate la vârsta mijlocie.
• Implicarea HDL: Nivelurile crescute de colesterol „bun” pot oferi o protecție împotriva efectelor nocive ale grăsimii viscerale.

Concluzii

• Relevanță pentru sănătatea publică: Având în vedere că aproape trei din patru americani sunt supraponderali sau obezi, descoperirile subliniază necesitatea adresării obezității viscerale în strategiile de prevenire a bolii Alzheimer.
• Posibilități terapeutice: Tratamentul obezității viscerale prin modificări ale stilului de viață sau medicamente de slăbire ar putea îmbunătăți fluxul sanguin cerebral și reduce riscul de dezvoltare a bolii Alzheimer.
• Direcții viitoare: Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin modul în care grăsimea viscerală afectează patologia cerebrală și pentru a explora intervenții eficiente.

Implicații practice

• Gestionarea riscului: Abordarea problemelor metabolice și lipidice asociate cu grăsimea corporală crescută este esențială în reducerea riscului de Alzheimer la persoanele obeze.
• Monitorizare și prevenție: Evaluarea distribuției grăsimii corporale și a parametrilor metabolici la vârsta mijlocie poate identifica indivizii cu risc crescut și permite intervenții preventive.

sursa: MedicalXpress
foto: Persoanele cu obezitate și țesut adipos visceral ridicat au flux sanguin redus în regiunile temporale și parietale ale creierului. Credit: Radiological Society of North America (RSNA) and Mahsa Dolatshahi, M.D., M.P.H.