Gheoculescu (Iamandi) Elena - Cabinet de Psihologie

Fiecare copil și familie are o poveste unică, iar uneori, în mijlocul acestei povești, apar momente de dificultate. Ca psihoterapeut integrativ și psihoterapeut prin joc, cred că fiecare persoană are resurse interioare care pot fi activate, mai ales atunci când este ghidată într-un mod blând și adaptat nevoilor sale.

Dar când poate fi utilă psihoterapia pe care o practic?

1. Emoții mari, în corpuri mici

Copiii nu au întotdeauna cuvinte pentru ceea ce simt. Uneori, emoțiile lor mari – furie, frică sau tristețe – ies la suprafață sub forma unor comportamente care îi îngrijorează pe părinți. De exemplu:

• Un copil care refuză să doarmă singur și plânge în fiecare noapte.
• Un copil care devine foarte furios atunci când lucrurile nu ies cum vrea el.
• Un copil care pare trist și retras, evitând să se joace cu alți copii.

Întrebarea pentru tine: „Ce încearcă copilul meu să îmi spună prin comportamentul său?”

Prin joc, copilul poate să-și exprime ceea ce simte, chiar dacă nu știe să pună în cuvinte. Jocul devine limbajul prin care îl înțeleg și îl ajut să gestioneze aceste emoții.

2. Tensiuni în familie

În familii, conflictele pot apărea chiar și atunci când toată lumea se iubește. Poate fi vorba de certuri dese între părinți și copii, rivalități între frați sau momente în care simți că „nu te mai înțelegi cu copilul tău”.

Exemple frecvente:

• Un copil care nu respectă limitele impuse de părinți, spunând constant „Nu vreau!”.
• Certuri între frați care par imposibil de gestionat.
• Părinți care simt că au încercat „totul”, dar nimic nu funcționează.

Întrebarea pentru tine: „Cum aș putea să mă reconectez cu copilul meu, în loc să mă lupt cu el?”

Prin terapie, explorez împreună cu copilul și părintele sursa acestor conflicte și găsim noi moduri de a comunica și de a ne înțelege.

3. Probleme de comportament

Uneori, părinții observă că ceva nu este în regulă, dar nu știu exact ce. Poate copilul refuză să asculte, este foarte agitat sau, dimpotrivă, pare „prea cuminte” și retras. Exemple:

• Un copil care refuză să meargă la grădiniță sau la școală.
• Un copil care „bate toți copiii din parc” fără un motiv aparent.
• Un copil care stă ore în șir pe telefon sau tabletă, fără interes pentru altceva.

Întrebarea pentru tine: „Ce nevoie încearcă copilul meu să își satisfacă prin acest comportament?”

Prin joc și activități creative, copilul începe să exploreze aceste nevoi și să găsească alte moduri de a răspunde provocărilor din viața sa.

4. Anxietate, frici și schimbări

Schimbările sunt greu de procesat pentru un copil. Fie că este vorba despre mutarea într-o altă casă, un divorț, pierderea unei persoane dragi sau venirea pe lume a unui frate, aceste momente pot genera anxietate, teamă sau nesiguranță.

Exemple de situații:

• Un copil care evită să rămână singur și spune constant „mi-e frică”.
• Un copil care nu mai mănâncă sau refuză să participe la activități obișnuite.
• Un copil care se trezește noaptea plângând fără să poată spune de ce.

Întrebarea pentru tine: „Cum pot să-l ajut să se simtă din nou în siguranță?”

Prin joc simbolic și povești terapeutice, copilul învață să își proceseze emoțiile și să se simtă din nou stabil într-o lume care pare schimbată.

5. Dificultăți de concentrare și autoreglare

Unii copii par mereu „pe fugă” – nu pot sta locului, se plictisesc repede sau, din contră, se pierd în detalii și nu mai finalizează ce încep. Alții au accese de furie sau tristețe pe care nu le pot controla.

Exemple de semne:

• Un copil care „nu are răbdare” să stea la teme sau la masă.
• Un copil care plânge sau se supără din cele mai mici motive.
• Un copil care are dificultăți să-și exprime dorințele sau să accepte limite.

Întrebarea pentru tine: „Cum îl pot ajuta să își găsească echilibrul?”

În terapie, folosim tehnici de reglare emoțională, jocuri care dezvoltă răbdarea și activități creative pentru a susține concentrarea și autoreglarea.

Cum pot ajuta concret?

Dacă ai citit aceste exemple și te-ai regăsit într-unul dintre ele, poate te întrebi cum decurge o astfel de terapie. În munca mea:

• Ascult cu atenție fiecare poveste, pentru că fiecare copil și familie este diferită.
• Folosesc jocul ca instrument principal, pentru a ajunge la inima emoțiilor copilului.
• Implic părinții în proces, pentru că schimbările încep acasă.

Întreabă-te:

• Ce îmi transmite copilul meu prin comportamentele sale?
• Ce îi lipsește ca să se simtă în siguranță și înțeles?
• Ce mi-aș dori să se schimbe în relația noastră?
•  

Dacă ai răspuns la oricare dintre aceste întrebări, ești deja pe drumul spre o schimbare pozitivă. Te invit să explorăm împreună răspunsurile la aceste întrebări, într-un spațiu sigur și plin de înțelegere.