Gheoculescu (Iamandi) Elena - Cabinet de Psihologie

Când vorbim despre recunoștință, ne referim la o stare de conștientizare autentică a lucrurilor bune din viața noastră. Este despre a aprecia ceea ce avem, fără să negăm realitatea. În schimb, pozitivitatea toxică impune un optimism forțat, o mască care ne obligă să vedem doar binele, ignorând orice emoție dificilă. Diferența dintre cele două este esențială pentru echilibrul nostru emoțional.

Ce este recunoștința autentică?

Recunoștința înseamnă să vezi frumusețea chiar și în momentele dificile, dar fără să te prefaci că durerea nu există. Este despre a recunoaște atât luminile, cât și umbrele vieții și a le accepta ca parte din creștere.

Câteva exemple de recunoștință autentică:

• „Azi a fost o zi grea, dar sunt recunoscător pentru sprijinul celor dragi.”
• „Trec printr-o perioadă dificilă, dar găsesc mici momente de liniște în fiecare zi.”
• „Astăzi am avut multe provocări la muncă, dar sunt recunoscător că am un job care mă ajută să mă dezvolt.”
• „Chiar dacă vremea nu a fost cum mi-am dorit, am apreciat timpul petrecut cu cei dragi.”
• „Copiii au fost agitați azi, dar mă bucur că am avut răbdare să le fiu aproape și să le ofer sprijin.”
• „Am avut o zi plină de stres, dar mi-am făcut timp să savurez o cafea și să mă bucur de un moment de pauză.”
•  

Recunoștința autentică nu te obligă să fii fericit mereu, ci îți oferă o ancoră emoțională în realitate, ajutându-te să navighezi mai bine prin orice situație.

Ce este pozitivitatea toxică?

Pozitivitatea toxică apare atunci când suntem presați (de noi înșine sau de ceilalți) să vedem doar partea bună a lucrurilor, fără să avem voie să simțim tristețe, frustrare sau furie. Este acea voce care spune: „Hai, nu mai fi trist, alții au probleme mai mari” sau „Totul se întâmplă cu un motiv, nu mai plânge”.

Cum arată pozitivitatea toxică?

• Suprimarea emoțiilor dificile („Nu ai de ce să fii supărat, trebuie să vezi doar partea bună”);
• Sentiment de vinovăție pentru orice stare negativă („Dacă ai fi recunoscător, nu ai fi trist”);
• Minimizarea experiențelor negative („Alții o duc mai rău, nu ai motive să te plângi”).

În realitate, emoțiile negative au un scop. Ele ne arată ce avem de procesat, ce ne doare și ce trebuie vindecat. Încercarea de a le ignora nu face decât să le amplifice.

Cum să practici recunoștința fără să cazi în capcana pozitivismului toxic?

• Acceptă-ți emoțiile așa cum sunt. Nu trebuie să fii mereu bine ca să fii recunoscător.
• Nu folosi recunoștința ca pe o scuză pentru a evita problemele. Poți fi recunoscător și, în același timp, să îți dorești o schimbare.
• Evită să forțezi recunoștința asupra altora. Uneori, cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru cineva este să îl asculți fără să-i spui „Hai, gândește pozitiv!”.
• Fii autentic în practica recunoștinței. Nu o face din obligație, ci din conștientizare reală.

Recunoștința echilibrată – cheia unei vieți împlinite

Recunoștința nu înseamnă să negăm realitatea sau să ne prefacem că totul e perfect. Înseamnă să găsim un echilibru între acceptarea momentelor dificile și aprecierea lucrurilor bune din viața noastră. Practicată corect, ne ajută să trăim mai conștient, mai liniștiți și mai conectați la noi înșine.

Dacă vrei să explorezi recunoștința într-un mod autentic și profund, te invit să descoperi programul „Jurnalul lui Mulțumesc” – un spațiu sigur în care învățăm împreună cum să vedem frumusețea vieții, fără să ne ignorăm emoțiile reale.