Sunete și litere. Conștientizare fonematică prin joc și joacă
Sunt situații în care părinții merg îngrijorați la medic pentru că acesta nu aude, este trimis la specialist, I se face evaluare auditivă și reiese că acesta aude foarte bine. Cu toate acestea nu vorbește corect (nu pronunță anumite sunete, pe unele le înlocuiește ), iar în cazul școlarului acesta nu scrie corect. Deci care e problema? La cine este problema? Problema sau cauzele pot fi multe, însă în practică cel mai adesea numitorul comun este FONEMUL – sunetul vorbit al limbii. Din sunetul vorbit se formează apoi silabele, cuvintele, propozițiile și frazele.
În cazul problemelor de auz fonematic, problema nu este la nivelul urechii, cum se întâmplă în cazul auzului slab (de aceea existând recomandarea să se facă o evaluare la un specialist și o adiogramă), ci la nivelul funcției proceselor cerebrale de analiză a sunetelor vorbirii.
Auzul uman are o particularitate specială ”Auz fonematic” el poate percepe sunetele vorbite ale limbii. Auzul fonematic este cel care ne ajută să ne însușim și să ne dezvoltăm limbajul verbal. Fiecare limbă este are propriile foneme, de aceea pentru a învăța o limbă nouă este necesar să se dezvolte un nou auz fonematic, specific limbii respective. În viața reală și în familiile în care se vorbesc mai multe limbi, o posibilă explicație a întârzierii limbajului vorbit este și insuficienta dezvoltare a aului fonemtic. Despre acest aspect practice o să mai discutăm și cu altă ocazie.
Când există o problemă la nivelul auzului fonematic, putem observa și auzi asta la copil întrucât acesta nu percepe corect anumite sunete și nici ordinea lor într-un cuvânt și va vorbi greșit. El va vorbi exact cum percepe el cuvintele.
Intervenția timpurie, încă de la vârsta perșcolară este necesară întrucât, mai târziu copilul poate avea dificultăți de scriere.
Pronunția depinde de dezvoltarea auzului fonematic și de dezvoltarea motricității organelor articulatorii. Copilul pronunță sunete pe baza sunetelor pe care le aude. El își va regla propunția în funcție de ce aude și de felul în care pronunță el, formând astfel la nivelul creierului conexiuni sensorial-motrice care să asigure formarea limbajului.
Ce poți face pentru a educa auzul foematic al copilului?
Sunt multe activități pe care le puteți face prin joc și joacă despre care am să scriu pe rând mai jos, însă, dacă dacă exersați-exersați, vă jucați-jucați și nu observați rezultate mersul la un specialist poate aduce modificările personalizate de care are nevoie copilul tău.
Îi vom spune copilului că animalele și lucrurile comunică între ele, chiar dacă nu vorbesc ca noi oamenii. Îi vom arăta pe rând mai multe cartonașe cu imagini ale unor animale și alte categorii și vom imita sunetele scoase de ele.
Putem să variem jocul imitând sunetul scos de diferite animale și să adresăm copilului întrebarea: ”Cine este?/Cine face așa?” iar el să ghicească/găsească cartonașul corespunzător animalului recunoscut, apoi să reproducă acel sunet.
Ghici cine sunt eu! Eu mă prefac că sunt un animal și scot sunetul produs de el. Mă prefac că sunt o pisică și fac miau-miau. După ce ascultă copilul spune ce animal sunt, apoi schimbăm rândul, el imită și eu ghicesc.
La fel de distractivă poate fi și ascultarea cântecului ”Graiul animalelor”.
Copilul stă cu spatele spre adult, la distanță de 3-4 m. Adultul pronunță, când mai încet când mai tare, diferite silabe (ca-ga, ta-da, pa-ba, up-ub, opo-obo, fa-va, eve-efe, us-uz, ezo-eso, sum-zum, tis-tiz etc) sau cuvinte (pere-bere, pun-bun, pile-bile, creier-greier, stâncă-stângă, fată-vată, far-var, fiu-viu, varsă-varză, paie-baie, tata-data, pară-bară, cară-gară, coală-goală etc). Copilul va repeta ceea ce spune adultul, apoi schimbă rolurile. El spune diferite silabe și cuvinte, iar adultul repetă.
Cutiile cu sunete Se vor așeza pe jos 2 cutii și se vor pregăti cocoloașe de hârtie. Pe fiecare cos se va scrie câte o literă, de exemplu P sau B. I se va cere copilului să arunce cocoloașa de hîrtie când aude sunetul P în cutia cu sunetul P sau în cutia cu B atunci când aude sunetul B. Se vor folosi gurpuri de silabe sau cuvinte. (Listă propusă: par-bar, pas-bas, pot-bot, pun-bun, pată-bată, pilă-bilă, paie-baie, poală-boală, pază-bază, pere-bere, palet-balet, prună-brună).
Mâna cu sunetul sus. Într-o mână copilul are imaginea unui sunet care începe de exemplu cu sunetul ”L” – leu, iar în cealalătă are imaginea unui cuvânt care începe cu sunetul ”R”. Îi vom spune sau arăta diferite imagini ale unor cuvinte. Sarcina lui fiind să ridice mâna cu leu când aude sunetul ”L” și mâna cu ren când aude sunetul ”R”.
STOP. Pe masă vom răsfira cu fața în jos mai multe imagini care încep cu sunetele în perechi pe care vrem să le învețe copilul. Copilulul se va plimba cu o mașinuță peste ele până când adultul îi spune STOP! Copilul va întoarce cartea de joc pe care s-a oprit mașinuța și se va denumi imaginea și sunetul cu care începe.
Cu ce sunet începe cuvântul din imagine?
Îi arătăm pe rând copilului cărți de joc cu diferite imagini și îl întrebăm cu ce sunet începe. Pentru copiii care cunosc literele, putem sa scriem pe o foaie pe lângă litera inițială a cuvântului și alte litere. Sarcina lui fiind să aleagă litera care corespunde primului sunet. Este un exercițiu excelent care îi ajută pe copiii să înțeleagă diferența dintre sunet și literă. Sunetul este vorbit, litera este scrisă (simbolul grafic al fonemului).
Îi arătăm imaginea unui cuvânt din 3 sau 4 litere. Pentru fiecare imagine-cuvânt îi oferim copilului literele care formează cuvântul, îi spunem că s-au încurcat, iar sarcina lui este să le așeze la loc astfel încât să formeze o imagine complete.
O imagine care denumește un cuvânt este segmentată în atâtea piese de puzzle câte silabe are cuvântul respectiv.Copilul trebuie să refacă imaginea pe măsură ce spune silabele din care este alcătuit cuvântul. Exemplu cuvântul „stro-pi-toa-re” Cartonașul cu imaginea unei stropitori este decupat în patru fragmente. Copilul pronunță prima silabă „stro” și ia o piesă din puzzle, apoi a doua silabă „pi” si potriveste următorul fragment din imagine, etc...
Cartonase dreptunghiulare care conțin imaginile ale unor cuvinte care rimează sunt decupate în câte o bucată pentru fiecare cuvânt și sunt amestecate. Copilul trebuie să găsească și să potrivească acele bucăți din dreptunghiuri ce conțin imagini ale cuvintelor care rimează.
Copilul va așeza cuvintele, astfel încât să formeze o propoziție. Cum putem să îl ajutăm practic? Putem să tăiem o propoziție care conține o acțiune, în atâtea părți câte sunt și cuvintele din propoziție. Îi spunem propoziția și îl ajutăm să unească dreptunghiul, adică să așeze cuvintele în ordinea corectă din propoziția spusă. Pentru copiii mai mici putem adapta jocul, iar acestuia îi este propus să facă atâția pași cât a auzit în propoziția spusă sau scrisă (reprezentată și prin imagine).
Propoziția din imagine. Îi arătăm copilului o imagine și îi spunem să ne spună ce a văzut în propoziție. Apoi îl întrebăm câte cuvinte a spus. Sub imagine putem să îi desenăm mai multe pătrățele și el să coloreze un număr egal de pătrățele cu cuvintele spuse.
„Spune la ce am cântat?” - (se folosesc instrumente al căror sunet poate fi înregistrat: pian, acordeon, trompetă, tobă)
„Deschide-ți urechea bine” - pentru recunoașterea vocii colegilor –
„Telefonul fără fir”