Gheoculescu (Iamandi) Elena - Cabinet de Psihologie

Ai învăța pe copiii să piardă este o etapă importantă în viața fiecărui părinte, bunic, educator sau persoană care desfășoară activități cu copiii.

Pierdera este inevitabilă pe parcursul vieții.

Copilul are nevoie să învețe cum să piardă, cum să revină, cum să avanseze, cum să câștige.

Nu este un proces ușor, dar gândul la victoria de la final, la integrarea pierderii ca parte din viață, merită investiția de timp, resurse și energie.

 

Cum îl putem ajuta pe copil să gestioneze pierdea unui joc?

 

• Începe de timpuriu.

Sigur am putea spune că la 2 ani este prea mic pentru a pierde, pentru a împărți o jucărie, pentru a-și aștepta rândul, însă fiecare acțiune pe care copilul o face crează un tipar comportamental mai greu de schimbat mai târziu. Iar creșterea toleranței la frustrare se realizează cu blândețe, de timpuriu.

 

• Nu-l lăsa să câștige tot timpul

Ca și părinți avem dorința instinctuală de a-I proteja pe copiii noștrii de orice tip de greutate, obstacol, suferință, problemă. Vrem ca aceștia să aibă o viață ușoară, plină de bucurie, fără stres, dar realist vorbind (scriind) ferindu-l de pierdere îi furăm șansa de a trăi și integra pierderea. Pierderea care inevitabil face parte din viața ființelor umane. Pentru a dezvolta această abilitate de a pierde, copilul are nevoie de oportunități în care să exerseze pierderea în siguranță…și unde poate fi mai în siguranță ca acasă, în familie? Este greu să vezi copiii dezamăgiți și frustrați, nu propun să frustrați copiii în mod constant tocmai pentru a pierde și a învăța să piardă, ci vă propun să le deschideți cale spre pierdere și nu a câștiga de fiecare dată. Este responsabilitatea noastră, ca părinți sau persoane care lucrează cu copiii să îi ”echipăm ” pe copiii cu această abilitate care îi va ajuta să gestioneze și perderile care vor veni în viitor.

 

• Ești un model pentru copilul tău

Pentru copilul tău ești un model, un erou, o zână. El observă ce spui și cum reacționezi, când ești în relație directă cu el, dar și în alte contexte, de exemplu atunci când îi povestești soțului (tatălui) că ai pierdut un proiect la serviciu, că un alt coleg a câștigat în fața ta, că astăzi la magazin fix înaintea ta cineva a cumpărat ultimul produs la mega ofertă. Ce vede, ce aude el? Cum te simți și cum reacționezi când pierzi? Bineînțeles că poți folosi fiecare ocazie ca oportunitate de învățare și creștere. Când ai pierdut la un joc îi poți spune : ”Mă bucur că ne-am jucat împreună!”, ”Wow, a fost un joc foarte bun și scorul a fost foarte strâns, poate data viitoare o să câștig și eu!”, ”Simt puțină tristețe că am pierdut când eram atât de aproape de final, dar faptul că ne-am jucat împreună și că am râs și povestit mult în timpul jocului, mă face să zâmbesc !”. Asigură-te că ești sinceră și nu repeți aceste cuvinte ca pe o poezie, fără implicare emoțională.

 

• Validează-I sentimentele

Este necesar să avem clar în minte că este o distincție semnificativă între: a învăța copilul cum să piardă și a-l face pe copil să fie Ok, mulțumit și fericit cu pierderea! Copilul are nevoie să știe că poate simți tristețe, furie, însă asta nu îi dă dreptul să îi jicnească sau lovească pe ceilalți. Joaca face parte din experiența lui reală cotidiană și este foarte importantă, la fel cum pentru un adult pierderea unei sume de bani, a unui proiect sunt importante. Încercați să nu invalidați sentimentele spunând: ”Este doar un joc, de ce superi din atât!?”. Copilul poate învăța este înregulă să trăiască tristețe să simtă infrângerea însă fără să fie nepoliticos cu cei din jur.

Activitatea recoamndată: Urmăriți împreună filmul animat ”Întors pe dos”, în care integrarea tristeții și a tuturor emoțiilor este tema în jurul căreia se întâmplă toate acțiunile.

 

• Ajută-l să-și gestioneze emoțiile (furia și tristețea în principal, având în vedere subiectul acestei teme: Cum îl ajut pe copil să piardă la un joc? ).

Exersează abilitatea de gestionare a tristeței și a furiei. Sunt copiii care atunci când pierd la un joc, spun cuvinte răutăcioase, aceștia au nevoie să le fie validate emoția, dar ajutați să înțeleagă că aceste tipuri de comportamente sunt inacceptabile, că îi rănesc și dezamăgesc pe ceilalți și în acest mod pot rămâne fără prieteni. Investește timp și energie să-l ajuți pe copil să învețe abilități specifice de gestionare a furiei (ceea ce poate implica terapie individuală sau dezvoltare personal în cadrul unui grup de egali) care îl va ajuta să tolereze pierdera.

Ignoră crizele de furie care pot apărea, dar nu ignora emoția. Dacă copilul începe să plângă, să dea din picioare, să se arunce la pământ, să fugă, nu acorda multă atenție acestei crize. Nu încerca să îi explici, să vorbești cu el, în acel moment în care el este foarte furios, oricum nu te va asculta. Asigură-te că este în siguranță și că nu se poate răni pe el sau pe altcineva și de îndată ce se calmează, oferă-I o atenție pozitivă.

 

• Îmbrățișează o mentalitate de creștere ”antrenamentul te face mai bun”

Copilul are nevoie să știe că practica/exercițiu/antrenamentul îl va ajuta să se perfecționeze și să câștige. În felul acesta îl ajutăm pe copil să fie atent pe proces, pe ceea ce a făcut bine, pe ceea ce mai are nevoie să facă, pe ceea ce nu a făcut bine. ”Încă” este un cuvânt foarte puternic care pune accentul proces, răbdare și perseverență. Când copilul țipă că nu a câștigat . Răspunde-i:  ”nu ai câștigat, încă.” Amintește-I că se mai poate antrena, că mai poate exersa pentru a reuși/câștiga.  Ajută-l să realizeze că mereu mai este loc pentru îmbunătățire și că în fiecare zi poate fi mai bun dacă exersează.

 

• Asigură-l că se poate întâmpla tuturor

Asigură-l că pierderea face parte din viață, că fiecare dintre noi are momente când face lucrurile mai bine sau mai puțin bine. Vobește-I copilului despre situațiile în care tu ai pierdut și cum ai reușit să treci peste o situație dificilă. O altă activitate pe care o poți face cu el este să-I vorbești despre personalități celebre care desi initial au pierdut, au eșuat după aceea au cunoscut succesul, că distincția o face: ATITUDINEA și PERSEVERENȚA.

De exemplu îi poți vorbi despre Walter Disney. Dacă succesul și sumele de care se bucură acum produsele, filmele, parcurile tematice Disney sunt immense, la început Walter Disney a avut parte de multe eșecuri și obstacole. A fost concediat de editorul unui ziar, motivul fiind că ”nu avea imaginație și nici idei bune” , a deschis mai multe afaceri care au falimentat, dar a continuat și a aflat rețeta succesului, astăzi aproape oricine a auzit de Disney, Myky Mouse sau alte personaje îndrăgitede el.

 

• Faceți distincția între ”câștig” și ”merit”

Uneori tindem să spunem că unul dintre participanți/ o echipă a meritat să câștige, dar este posibil ca prin efort, atenție, antrenament și pregătire să fie meritat ambii/ambele, dar doar cineva a câștigat mau multe puncta, a ajuns la linia de final mai înainte.

Un exemplu de joc este ”Alias”: Unde copilul trebuie să îl ajute pe co-echipier să ghicească cuvintele de pe cartonaș.

 

• Învață-l să ofere complimente/ cuvinte frumoase

 

De cele mai multe ori, copilul care nu poate accepta că pierde, tinde să se laude excesiv cu Victoria în fața celorlalți. Exersarea bunătăți, oferirea unui compliment, o strângere de mână  cu adversarul îl ajută să se concentreze asupra distracției pe care a avut-o în timpul jocului, să vadă copilul sau prietenul din adversarul său. Învățați-l să spună: ”A fost un joc bun”, ”mă bucur că ne-am jucat împreună”.

 

 

Este o responsabilitate ca părinte, educator sau persoană interesată de educația copilului să îl poți ghida în acest sens, nu este nici pe departe un proces ușor și frumos, dar rezultatele vor răsplăti toată implicarea depusă.

 

Nu ne dorim un copil care doar să piardă, care să îi lase pe ceilalți să câștige de fiecare dată. Cine iubește să piardă? Un obiectiv realist ar fi să îl ajutăm pe copil să poată gestiona pierderea, să poată reflecta și se poată concentra asupra efortului.

 

Spor la joc!

Elena Gheoculescu - psiholog clinician și psihoterapeut integrativ

 

 

Sursă foto: pexels.com