Gheoculescu (Iamandi) Elena - Cabinet de Psihologie

Copiii au nevoie să fie pregătiți pentru viața de adult încă din copilărie. Ei pot fi ajutați să  facă o impresie bună la grădiniță, la școală, în grupul de prieteni.  Mai târziu (când va fi adult) aceste abilități se vor vedea în succesul social și/sau admiterea la un interviu important.  

 

Care sunt cele cinci abilități care îl ajută pe copil să facă o impresie bună?

 

• Un zâmbet sincer

Un zâmbet sincer îi transmite celuilalt că este fericit să îl cunoască, că îi plac oamenii/copiii și situațiile noi. Prin zâmbet transmitem mesajul : ”Mă bucur să te cunosc, am o dispoziție bună, îmi doresc să vorbim/să ne jucăm. Tot prin zâmbet atât copiii cât și adulții pot transmite că:  sunt binevoitori, lipsiți de intenții agresive și nu își doresc să aibă conflicte.

Cum exersăm această abilitate cu copilul: exersează împreună cu copilul un zâmbet cu dinții la vedere, un zâmbet cu buzele strânse, un zâmbet discret, un zâmbet în colțul gurii și întreabă-l: care zâmbet îți place cel mai mult? Dacă aș fi un copil pe care l-ai cunoaște prima dată care dintre zâmbete te-ar încuraja  să vină să vii să mă cunoști? Apoi schimbați rolurile.

Puteți să vă jucați un joc de rol: În Clasă/La locul de joacă. Tu vei juca rolul copilul care intră pe ușă (îl anunți pe copil că vei intra de două ori și să fie foarte atent ce observă diferit). La prima intrare zâmbești autentic, iar apoi te prezinți în fața lui fără nici un zâmbet. Apoi pune-i un  următoarele întrebări: Cu care dintre acei copii ai vrea să te împrietenești? Lângă care ai vrea să stai? Care dintre ei ți-a făcut o primă impresie bună?

 

• Limbajul corpului

Limbajul corpului poate dezvălui dacă cineva (copil sau adult) are o stare bună, este încrezător în el, este liniștit, este trist, este jucăuș, plictisit, interesat de persoană/discuție. Atunci când copilul va fi conștient de limbajul corpului va reuși să își facă prieteni mai ușor, să se adapteze mai bine în situații dificile și va mai apreciat de cei din jur.

Activitate practică pentru a dezvolta această abilitate: Puteți să urmăriți un film inițial fără sonor și fiecare să noteze/spună cum se simt personajele și ce vor să transmită și apoi să revizionați filmul, însă cu sonor și să verficați dacă evaluările sunt corecte.

O altă variantă  de activitate ar fi să creați șcenarii pentru joc de rol în care limbajul corpului să transmită atenție, lipsă de interes. De asemenea puteți să vă jucați mimă cu folosind expesii faciale (bucurie, tristețe, frică, furie, dezgust ) și limbajul corpului (gânditor, interesat de altă activitate, obosit ) sau cu acțiuni din viața cotidiană (este foarte fericit că a primit un cadou nou, a primit o veste tristă, și-a pierdut jucăria preferată).

 

 

• Contactul vizual

Deși nu este ușor de realizat întotdeauna, este un indicator al încrederii, al respectului, al implicării în interacțiune.

Propuneri de activități pentru a dezvolta această abilitate : Folosiți-vă de un obiect/aliment pe care copilul îl place foarte mult și țineți-l la nivelul ochilor. Fie că îl strigați pe nume, fie că nu, atunci când acesta se va uita spre obiect, va spune un sunet, sau îl va cere, oferiți-i acel obiect.

Apreciați sincer fiecare întâlnire întâmplătoare a privirilor voastre:  ”wow, ce frumos te-ai uitat la mine, mulțumesc!”

Jucați-vă de-a v-ați ascunselea, iar atunci când vă găsește stabiliți ca regulă jocului să vă privească 5-10 -15 secunde în ochi și să spună: ”Te-am văzut!”

Creați măști și jucați-vă cu ele. Acoperiți-vă și descoperiți-vă chipul.

Jucați-vă foarte multe jocuri fizice împreună. Copiii foarte mici adoră să fie gâdilați, îmbrățișați și ”smotociți”, acestea sunt oportunități minunate pentru a crea și menține contactul vizual.

”Fețe amuzante” și clipitul ochilor: Jucați-vă clipind din ochi sau făcând fețe amuzante pe care copilul să le ghicească.

Cu copiii mai mari cu o dezvoltare tipică puteți discuta dacă s-a întâmplat să vorbească cu cineva și să nu îi privească în ochi. Cum s-au simțit? Ce părere și-au făcut despre celălat? Ce lecție ar putea să învețe ei din această situație?

 

• Ascultarea activă.

Ascultarea activă este un element esențial al conversației, ea promovează o relație afectoasă, implică atenție și empatie. Este nevoie de practică și rabdare mai ales cu cât copilul este mai mic. Este destul de ușor să recunoști dacă cineva ascultă activ (mai ales după ce ai parcurs practic pașii de mai sus), pentru că ea implică: contact vizual, limbaj al corpului deschis, încuviițarea din cap sau punerea întrebărilor. 

Propunere de activitate practică: Spuneți-i copilului o poveste sau ceva nou și diferit, fiind atent tot odată să includeți și detalii distractive care l-ar putea ajuta pe să fie atent și curios. Apoi întrerupe copilul și pune-i o întrebare referitoare la ceea ce tocami ai spus. Pas următor este să îl ajuți să pună și el întrebări referitoare la detaliile povesti.

 

 

• Exprimarea emoțiilor în cuvinte.

Dezvoltarea unui vocabular emoțional îi ajută pe copii să își cunoască , verbalizeze și gestioneze emoțiile.

Propuneri de activități practice: Exprimăți tu ca părinte emoțiile folosind denumirea lor, astfel încât copilul să aibă un exemplu. Poți să spui: ”Sunt foarte fericită că ai venit la mine să îmi arăți ce ai desenat” sau ”Sunt foarte tristă/ furioasă că am uitat puiul în cuptor prea mult timp și s-a ars, va trebui să pregătesc altceva pentru cină”.

Ajută-l să identifice propriile emoții cât și pe ale celorlați în viața de zi cu zi, poți să îi spui: ”Am văzut că ai zâmbit și ai râs mult când ai vobit cu bunica la telefon, cred că erai tare fericit” sau sora ta a căzut, cum crezi că se simte?”

Folosește cărți și jocuri care să aibe ilustrate expresia facială a emoțiilor.

 

Distracție și dezvoltare plăcută!

Elena Gheoculescu ,

psiholog clinician și psihoterapeut integrativ