Gheoculescu (Iamandi) Elena - Cabinet de Psihologie

   Stima de sine este o dimensiune fundamentală pentru orice ființă umană, indiferent că este copil sau adult. Ea se referă la modul în care noi înșine ne evaluăm, cât ”de buni” ne considerăm comparativ cu propriile așteptări sau cu ceilalți. 

   Stima de sine a copiilor este influențată de relația dintre părinți, tipul de iubire manifestat în familie, stima de sine a fiecărui dintre părinți, de interacțiunile cu cadrele didactice, modul de relaționare al copiilor cu aduții importanți, ș.a.

 

   ”Stima de sine este prezentă în fiecare aspect al vieţii tale.” Charles Joseph Joe Clark 

 

   Din perspectiva dezvoltării școlare, copiii cu stimă de sine ridicată sunt caracterizați de:

 

• Păstrarea curiozității înnăscute;
• Dorința vie de a învăța;
• Acceptarea provocărilor;
• Capacitatea de a se concentra la momentul prezent;
• Acceptarea greșelilor și eșecurilor ca prilejuri de învățare;
• Tolerarea criticilor;
• Competiția cu ei înșiși și nu cu ceilalți;
• Recunoașterea punctelor forte și a celor slabe;
• Efortul școlar făcut cu bucurie;
• Receptivitate și atitudine pozitivă față de cerințe rezonabile și față de sancțiuni rezonabile în cazul acțiunilor iresponsabile.
•  

   Pe de altă parte, copiii cu stimă de sine medie spre scăzută prezintă un profil foarte diferit în ce privește eforturile lor școlare:

 

• Pierdere curiozității înnăscute;
• Frica de eșecuri și greșeli;
• Folosirea strategiilor de evitare (apatie, motivație scăzută, atenție slabă sau deloc acordată studiului, refuzul de a asculta, chiulul, reveria);
• Folosirea strategiilor de compensare (perfecționism, efort școlar excesiv, program de studiu prelungit sau purtare lăudăroasă fără niciun efort școlar)
• Tendința de a face pe plac profesorilor sau tendința de rebeliune;
• Timiditate, retragere afectivă sau comportament perturbator, gălăgios, distructivitate;
• Atitudine de competivitate sau de  ”mă doare în cot”;
• Concretizarea profețiilor de eșec și respingere care se împlinesc în virtutea faptului că au fost făcute;
• Auto-etichetare, de exemplu: ”Nu sunt bun la citit”, ”Sunt un dezastru la matematică”, ”Nu mă pricep deloc la sport”;
• Implicarea excesivă în activități sportive.

 

   Dacă copilul tău manifestă oricare din aceste semne, înseamnă că are un paravan al stimei de sine și că este necesar să acorzi mai multă atenție valorii lui personale. 

   Dacă ai nevoie de un sprijin în acest demers poți contacta un specialist pentru ați arăta calea și pentru a te susține în acest proces de creștere și menținere a unui nivel optim al stimei de sine. 

 

   ”Stima de sine  o adevărată baghetă magică prin care putem forma viitorul unui copil. Stima de sine a unui copil poate afecta fiecare domeniu din existenţa lui, de la prietenii pe care şi-i alege şi felul cum va învăţa în şcoală, până la ce fel de slujbă îşi va alege şi ce persoană îşi va selecta pentru a se căsători.”  Stephanie Martson 

 

Sursă text: Stima de sine. Cheie pentru viitorul copilului tău

Autor: Tony Humphreys

Sursă foto: Pexels.com