Dependența de jocuri de noroc
Autor: Elena Iamandi
Cunoscută în literatura de specialitate ca ludomania, este caracterizată prin preocuparea și angajarea în mod repetat în jocurile de noroc, cu consecințe negative asupra scopurilor personale, familiale sau profesionale.
Frecvent consecințele sunt minimalizate sau negate de către persona preoupată de jocul de șansă, datorită caracterului egosintonic (nu este deranjat și oferă o senzație plăcută) al tulburării.
Jocul de şansă patologic începe de regulă precoce în adolescenţă la bărbaţi şi mai târziu în viaţă la femei. Deşi câţiva indivizi sunt „agăţaţi" de la primul lor pariu, pentru cei mai mulţi evoluţia este mai insidioasă. Pot exista ani de joc de şansă social urmaţi de un debut brusc, care poate fi precipitat de o expunere mai mare la jocul de şansă ori de un stresor. Patternul de joc de şansă poate fi regulat sau episodic, iar evoluţia tulburării este de regulă cronică, în general, există o progresiune în frecvenţa jocului de şansă, suma pariată şi preocuparea pentru jocul de şansă şi obţinerea de bani cu care să joace. Dorinţa de a juca si activitatea de joc de şansă creşte în general în cursul perioadelor de stres sau de depresie.
Jocul de şansă patologic trebuie să fie distins de jocul de şansă social şi de jocul de şansă profesionist.
Jocul de şansă social are loc de regulă cu amicii şi colegii şi durează o perioadă limitată de timp, cu pierderi acceptabile prestabilite.
In jocul de şansă profesionist, riscurile sunt limitate iar disciplina este centrală. Unii indivizi pot avea probleme asociate cu jocul lor de şansă (de ex., comportament de urmărire a recuperării piederilor pe termen scurt şi de pierdere a controlului) care nu satisface integral criteriile pentru jocul de şansă patologic. Pierderea judecăţii şi un joc de şansă excesiv pot surveni în cursul unui episod maniacal. Un diagnostic adiţional de joc de şansă patologic trebuie pus, numai dacă comportamentul de joc de şansă nu este explicat mai bine de episodul maniacal (de ex., un istoric de joc de şansă dezadaptativ, alteori decât în cursul unui episod maniacal). Invers, un individ cu joc de şansă patologic poate prezenta, în cursul unui joc de şansă compulsiv, un comportament care aminteşte un episod maniacal, însă, îndată ce individul se îndepărtează de jocul de şansă, aceste elemente quasimaniacale dispar. Probleme cu jocul de şansă pot surveni si la indivizii cu tulburare de personalitate antisocială; dacă sunt satisfăcute criteriile pentru ambele tulburări, pot fi diagnosticate ambele.
Criteriile de diagnostic pentru Jocul de Şansă Patologic
A. Comportament dezadaptativ de joc de şansă persistent şi recurent, după cum este indicat de cinci (sau de mai multe) dintre următoarele:
(1)este preocupat de jocul de şansă (de ex., este preocupat de retrăirea experienţelor de joc anterioare, de handicap sau de planificarea şansei ori se gândeşte la modalităţile de procurare a banilor cu care să joace);
(2)necesită să joace cu sume crescânde de bani în vederea obţinerii excita ţiei dorite;
(3)are repetate eforturi infructuoase de a controla, reduce sau stopa jocul de şansă;
(4)este neliniştit sau iritabil când încearcă să reducă sau să stopeze jocul de şansă;
(5)joacă pentruascăpa de probleme ori pentru uşurarea unei dispoziţii disforice (de ex., sentimente de vulnerabilitate, de culpă, anxietate sau depresie);
(6)după pierderea banilor la joc, revine în altă zi pentru a recupera („urmă rirea recuperării" propriilor pierderi);
(7)minte membrii familiei, pe terapeut sau pe alţii, spre a ascunde dimen siunea implicării în jocul de şansă patologic;
(8)a comis acte ilegale, precum falsul, frauda, furtul sau delapidarea, pentru a finanţa jocul de şansă;
(9)a periclitat sau pierdut o relaţie importantă, un post, ori o oportunitate educaţională sau de carieră din cauza jocului de şansă;
(10) se bazează pe alţii spre a procura banii necesari ieşirii dintr-o situaţie financiară disperată cauzată de jocul de şansă. B. Comportamentul jocului de şansă nu este explicat mai bine de un episod maniacal.
B. Comportamentul jocului de şansă nu este explicat mai bine de un episod maniacal
Tratamentul presupune intervenția psihoterapiei, care este orientată spre conștientizare, asocită cu grupuri de suport.
Sursa: DSM IV
http://www.reporterntv.ro/stire/o-casa-de-pariuri-sportive-la-doua-farmacii-romanii-viseaza-sa-se-imbogateasca-rapid
Frecvent consecințele sunt minimalizate sau negate de către persona preoupată de jocul de șansă, datorită caracterului egosintonic (nu este deranjat și oferă o senzație plăcută) al tulburării.
Jocul de şansă patologic începe de regulă precoce în adolescenţă la bărbaţi şi mai târziu în viaţă la femei. Deşi câţiva indivizi sunt „agăţaţi" de la primul lor pariu, pentru cei mai mulţi evoluţia este mai insidioasă. Pot exista ani de joc de şansă social urmaţi de un debut brusc, care poate fi precipitat de o expunere mai mare la jocul de şansă ori de un stresor. Patternul de joc de şansă poate fi regulat sau episodic, iar evoluţia tulburării este de regulă cronică, în general, există o progresiune în frecvenţa jocului de şansă, suma pariată şi preocuparea pentru jocul de şansă şi obţinerea de bani cu care să joace. Dorinţa de a juca si activitatea de joc de şansă creşte în general în cursul perioadelor de stres sau de depresie.
Jocul de şansă patologic trebuie să fie distins de jocul de şansă social şi de jocul de şansă profesionist.
Jocul de şansă social are loc de regulă cu amicii şi colegii şi durează o perioadă limitată de timp, cu pierderi acceptabile prestabilite.
In jocul de şansă profesionist, riscurile sunt limitate iar disciplina este centrală. Unii indivizi pot avea probleme asociate cu jocul lor de şansă (de ex., comportament de urmărire a recuperării piederilor pe termen scurt şi de pierdere a controlului) care nu satisface integral criteriile pentru jocul de şansă patologic. Pierderea judecăţii şi un joc de şansă excesiv pot surveni în cursul unui episod maniacal. Un diagnostic adiţional de joc de şansă patologic trebuie pus, numai dacă comportamentul de joc de şansă nu este explicat mai bine de episodul maniacal (de ex., un istoric de joc de şansă dezadaptativ, alteori decât în cursul unui episod maniacal). Invers, un individ cu joc de şansă patologic poate prezenta, în cursul unui joc de şansă compulsiv, un comportament care aminteşte un episod maniacal, însă, îndată ce individul se îndepărtează de jocul de şansă, aceste elemente quasimaniacale dispar. Probleme cu jocul de şansă pot surveni si la indivizii cu tulburare de personalitate antisocială; dacă sunt satisfăcute criteriile pentru ambele tulburări, pot fi diagnosticate ambele.
Criteriile de diagnostic pentru Jocul de Şansă Patologic
A. Comportament dezadaptativ de joc de şansă persistent şi recurent, după cum este indicat de cinci (sau de mai multe) dintre următoarele:
(1)este preocupat de jocul de şansă (de ex., este preocupat de retrăirea experienţelor de joc anterioare, de handicap sau de planificarea şansei ori se gândeşte la modalităţile de procurare a banilor cu care să joace);
(2)necesită să joace cu sume crescânde de bani în vederea obţinerii excita ţiei dorite;
(3)are repetate eforturi infructuoase de a controla, reduce sau stopa jocul de şansă;
(4)este neliniştit sau iritabil când încearcă să reducă sau să stopeze jocul de şansă;
(5)joacă pentruascăpa de probleme ori pentru uşurarea unei dispoziţii disforice (de ex., sentimente de vulnerabilitate, de culpă, anxietate sau depresie);
(6)după pierderea banilor la joc, revine în altă zi pentru a recupera („urmă rirea recuperării" propriilor pierderi);
(7)minte membrii familiei, pe terapeut sau pe alţii, spre a ascunde dimen siunea implicării în jocul de şansă patologic;
(8)a comis acte ilegale, precum falsul, frauda, furtul sau delapidarea, pentru a finanţa jocul de şansă;
(9)a periclitat sau pierdut o relaţie importantă, un post, ori o oportunitate educaţională sau de carieră din cauza jocului de şansă;
(10) se bazează pe alţii spre a procura banii necesari ieşirii dintr-o situaţie financiară disperată cauzată de jocul de şansă. B. Comportamentul jocului de şansă nu este explicat mai bine de un episod maniacal.
B. Comportamentul jocului de şansă nu este explicat mai bine de un episod maniacal
Tratamentul presupune intervenția psihoterapiei, care este orientată spre conștientizare, asocită cu grupuri de suport.
Sursa: DSM IV
http://www.reporterntv.ro/stire/o-casa-de-pariuri-sportive-la-doua-farmacii-romanii-viseaza-sa-se-imbogateasca-rapid