Copii și animalul de companie - o relație benefică
Autor: Elena Iamandi
1.Un animal de companie ajută la dezvoltarea socio-emotională.
Animalul de companie îi va fi confesor copilului când este nemulṭumit, trist, deznădăjduit, însă în alte situaṭii, îl va învăṭa să fie competitiv. Poate lecṭia cea mai importantă pe care o primeşte copilul de la animalul lui de companie sunt fidelitatea şi continuitatea, statornicia în relaṭie, animalul nu îl va părăsi, dacă copilul îl doreşte în apropiere. Tot de la animal poate învăṭa să fie recunoscător şi vesel, atent şi agil.
2. Impulsionează încrederea şi stima de sine prin reacṭiile directe şi imediate.
3. Implicarea în îngrijirea şi creşterea unui anumal îi va oferi copilului încredere şi îl va încuraja, îi va confirma că face un lucru bun, că este capabil să poarte de grijă şi altcuiva în afară de el, îl va determina să fie mai conştiincios, să fie mai atent, mai serios şi mai implicat în sarcinile pe care şi le asumă. Toate acestea favorizează dezvoltarea stimei de sine, care ştim cu toţii cât de importantă este în atingerea ţelurilor pe care urmează să şi le propună în viaţă.
4. Îl responsabilizează. Dacă stabiliţi care sunt responsabilităţile pe care le are micuţul faţă de prietenul său necuvântător şi reuşeşte să le îndeplinească, sau măcar încearcă, acest lucru îl va ajuta să înveţe ce înseamnă să aibă grijă şi să îndeplinească anumite sarcini. Trebuie să înveţe de mic că nimic nu este gratuit şi că pentru orice plăcere, chiar şi pentru aceea de a avea un prieten, trebuie să facă ceva în schimb. Copilul va deveni conştient de rolul lui direct, de implicarea în starea de bine a animalului determinată de atenṭia şi satisfacerea nevoilor acestora.
5. Învaţă să îşi stăpânească pornirile. Acolo unde există un câine sau o pisică, se mai sparge o vază, se mai roade un pantof, se mai strică o jucărie preferată, ori, din joacă, animalul poate să reacţioneze mai puţin delicat, lăsând în urmă o zgârietură sau o muşcătură. În aceste situaţii, micuţul poate învăţa că trebuie să fie răbdător, să îşi stăpânească pornirile de a reacţiona violent. Practic, este un exerciţiu foarte bun pentru viaţă, când, nu de puţine ori, ceilalţi spun sau fac lucruri care ne deranjează, iar noi îi lăsăm în pace. Până la urmă, cel inteligent este cel care tace şi trece cu vederea.
6. Va înṭelege virtuṭile toleranṭei şi modul cum să apeleze la ea în momente tensionate. Din atitudinile lui faṭă de animal, copilul va observa că acṭiunile lui generează feedback-uri (tristeṭe, bucurie, durere, suferinṭă, agitaṭie, frică, agresivitate,etc.), ceea ce va extrapola şi utiliza în relaṭiile lui viitoare.
7. Dezvoltă empatia. Animalele sunt dependente de stăpâni. Deşi nu pot vorbi, accestea se comportă şi „cer” ceea ce au nevoie. Stând în preajma lor, cei mici îşi pot dezvolta inteligenta emoţională prin relaţia pe care o stabilesc cu necuvântătoarele, iar comunicarea între ei este nonverbală, emoţională. Copilul va fi atent la semnalele corporale, la mesajele animalului pentru a-i înṭelege intenṭiile, dar şi bucuria sau tristeṭea.
8. Copilul devine altruist. Când înţelege că este mai important să îi fie bine prietenului său, când renunţă la o jucărie pentru a-i cumpăra papagalului, ţestoasei sau purceluşului de Guineea, căţelului sau pisicuţei o jucărie, când alege să nu mai meargă la locul de joacă din mall pentru a merge în parc să plimbe căţelul şi când înţelege că nevoile altuia sunt mai importante decât ale sale, copilul va fi în stare să ajute pe cineva aflat la nevoie şi va şti că uneori trebuie să te sacrifici de dragul celor pe care îi iubeşti. Dezvoltarea compasiunii îl va conduce pe viitorul adult către o conduită socială adaptată. Copilul va înṭelege că, uneori, renuntarea nu este o „înfrângere”, ci o formă de generozitate.
9. Copilul va face mai multă mişcare. Cei mai mulţi copii preferă să petreacă timpul în faţa calculatorului sau al televizorului. Micuţii care au în casă un animal de care trebuie să aibă grijă, va petrece mult mai mult timp alături de acesta. Fie că îl hrăneşte, îi face curat sau pur şi simplu se joacă cu el, timpul petrecut în faţa televizorului sau pe jocuri va fi semnificativ redus. Dacă are un câine pe care trebuie să îl scoată afară va fi şi mai câştigat deoarece va face mişcarea în aer liber. În lipsa unui alt copil , animalul poate să-i fie tovarăş sau concurent în diverse activităṭi.
10. Ajută la vindecare.Studiile au demonstrat că, atunci când suntem bolnavi reuşim să ne vindecăm mai repede dacă avem lângă noi un animal de companie. Prin simpla prezenţă a lor, micile vietăţi ne readuc echilibrul şi starea de bine, liniştea de care avem cu toţii nevoie. Iar felinele sunt cele mai bune „doctorii” şi nu mai este niciun secret că torsul lor ţine stresul departe.
11. Va fi mai fericit.Este dovedit că atunci când mângâiem un animal, corpul nostru secretă endorfine care reduc starea de stres. Un copil care are acasă un animal, este mai fericit, nu se simte niciodată singur şi nu se pune problema de anxietate, depresie . El se va distra când animalul lui va învăṭa anumite deprinderi, va exersa alături de animal şi va percepe ca un succes orice joc sau activitate împreună.
12. Iar pentru părinţi, animalul, va fi un ajutor de nădejde în educarea micuţilor şi ne vor ajuta să fim mai relaxaţi şi mai liniştiţi.
Dacă încă nu v-aţi hotărât ce animal să adoptaţi, lista este lungă: câine, pisică, broască ţestoasă, purceluş de guineea, papagali, peştişori, iepurași. Până la umă, atunci când vă decideţi să adoptaţi un animal, ţineţi cont şi de dorinţele copilului, dar şi de personalitatea acestuia. Înainte de a cumpara animalul de companie discutati cu copilul dumneavoastră despre nevoile animalului, mancare, îngrijirea și curațenia de care are nevoie.
Animalul de companie îi va fi confesor copilului când este nemulṭumit, trist, deznădăjduit, însă în alte situaṭii, îl va învăṭa să fie competitiv. Poate lecṭia cea mai importantă pe care o primeşte copilul de la animalul lui de companie sunt fidelitatea şi continuitatea, statornicia în relaṭie, animalul nu îl va părăsi, dacă copilul îl doreşte în apropiere. Tot de la animal poate învăṭa să fie recunoscător şi vesel, atent şi agil.
2. Impulsionează încrederea şi stima de sine prin reacṭiile directe şi imediate.
3. Implicarea în îngrijirea şi creşterea unui anumal îi va oferi copilului încredere şi îl va încuraja, îi va confirma că face un lucru bun, că este capabil să poarte de grijă şi altcuiva în afară de el, îl va determina să fie mai conştiincios, să fie mai atent, mai serios şi mai implicat în sarcinile pe care şi le asumă. Toate acestea favorizează dezvoltarea stimei de sine, care ştim cu toţii cât de importantă este în atingerea ţelurilor pe care urmează să şi le propună în viaţă.
4. Îl responsabilizează. Dacă stabiliţi care sunt responsabilităţile pe care le are micuţul faţă de prietenul său necuvântător şi reuşeşte să le îndeplinească, sau măcar încearcă, acest lucru îl va ajuta să înveţe ce înseamnă să aibă grijă şi să îndeplinească anumite sarcini. Trebuie să înveţe de mic că nimic nu este gratuit şi că pentru orice plăcere, chiar şi pentru aceea de a avea un prieten, trebuie să facă ceva în schimb. Copilul va deveni conştient de rolul lui direct, de implicarea în starea de bine a animalului determinată de atenṭia şi satisfacerea nevoilor acestora.
5. Învaţă să îşi stăpânească pornirile. Acolo unde există un câine sau o pisică, se mai sparge o vază, se mai roade un pantof, se mai strică o jucărie preferată, ori, din joacă, animalul poate să reacţioneze mai puţin delicat, lăsând în urmă o zgârietură sau o muşcătură. În aceste situaţii, micuţul poate învăţa că trebuie să fie răbdător, să îşi stăpânească pornirile de a reacţiona violent. Practic, este un exerciţiu foarte bun pentru viaţă, când, nu de puţine ori, ceilalţi spun sau fac lucruri care ne deranjează, iar noi îi lăsăm în pace. Până la urmă, cel inteligent este cel care tace şi trece cu vederea.
6. Va înṭelege virtuṭile toleranṭei şi modul cum să apeleze la ea în momente tensionate. Din atitudinile lui faṭă de animal, copilul va observa că acṭiunile lui generează feedback-uri (tristeṭe, bucurie, durere, suferinṭă, agitaṭie, frică, agresivitate,etc.), ceea ce va extrapola şi utiliza în relaṭiile lui viitoare.
7. Dezvoltă empatia. Animalele sunt dependente de stăpâni. Deşi nu pot vorbi, accestea se comportă şi „cer” ceea ce au nevoie. Stând în preajma lor, cei mici îşi pot dezvolta inteligenta emoţională prin relaţia pe care o stabilesc cu necuvântătoarele, iar comunicarea între ei este nonverbală, emoţională. Copilul va fi atent la semnalele corporale, la mesajele animalului pentru a-i înṭelege intenṭiile, dar şi bucuria sau tristeṭea.
8. Copilul devine altruist. Când înţelege că este mai important să îi fie bine prietenului său, când renunţă la o jucărie pentru a-i cumpăra papagalului, ţestoasei sau purceluşului de Guineea, căţelului sau pisicuţei o jucărie, când alege să nu mai meargă la locul de joacă din mall pentru a merge în parc să plimbe căţelul şi când înţelege că nevoile altuia sunt mai importante decât ale sale, copilul va fi în stare să ajute pe cineva aflat la nevoie şi va şti că uneori trebuie să te sacrifici de dragul celor pe care îi iubeşti. Dezvoltarea compasiunii îl va conduce pe viitorul adult către o conduită socială adaptată. Copilul va înṭelege că, uneori, renuntarea nu este o „înfrângere”, ci o formă de generozitate.
9. Copilul va face mai multă mişcare. Cei mai mulţi copii preferă să petreacă timpul în faţa calculatorului sau al televizorului. Micuţii care au în casă un animal de care trebuie să aibă grijă, va petrece mult mai mult timp alături de acesta. Fie că îl hrăneşte, îi face curat sau pur şi simplu se joacă cu el, timpul petrecut în faţa televizorului sau pe jocuri va fi semnificativ redus. Dacă are un câine pe care trebuie să îl scoată afară va fi şi mai câştigat deoarece va face mişcarea în aer liber. În lipsa unui alt copil , animalul poate să-i fie tovarăş sau concurent în diverse activităṭi.
10. Ajută la vindecare.Studiile au demonstrat că, atunci când suntem bolnavi reuşim să ne vindecăm mai repede dacă avem lângă noi un animal de companie. Prin simpla prezenţă a lor, micile vietăţi ne readuc echilibrul şi starea de bine, liniştea de care avem cu toţii nevoie. Iar felinele sunt cele mai bune „doctorii” şi nu mai este niciun secret că torsul lor ţine stresul departe.
11. Va fi mai fericit.Este dovedit că atunci când mângâiem un animal, corpul nostru secretă endorfine care reduc starea de stres. Un copil care are acasă un animal, este mai fericit, nu se simte niciodată singur şi nu se pune problema de anxietate, depresie . El se va distra când animalul lui va învăṭa anumite deprinderi, va exersa alături de animal şi va percepe ca un succes orice joc sau activitate împreună.
12. Iar pentru părinţi, animalul, va fi un ajutor de nădejde în educarea micuţilor şi ne vor ajuta să fim mai relaxaţi şi mai liniştiţi.
Dacă încă nu v-aţi hotărât ce animal să adoptaţi, lista este lungă: câine, pisică, broască ţestoasă, purceluş de guineea, papagali, peştişori, iepurași. Până la umă, atunci când vă decideţi să adoptaţi un animal, ţineţi cont şi de dorinţele copilului, dar şi de personalitatea acestuia. Înainte de a cumpara animalul de companie discutati cu copilul dumneavoastră despre nevoile animalului, mancare, îngrijirea și curațenia de care are nevoie.