Psihoterapia adolescentului
Adolescența.. perioada din viață, când se face călătoria de la copilărie spre maturitate.
La adolescent apar schimbări semnificative, atât în relația cu Sine, cât și în relația cu ceilalți. Nu mai este un copil, și de cele mai multe ori adulții din jurul său îi cer să se poarte matur. În același timp, există numeroase momente când este tratat ca un copil, în timp ce el își dorește mai mult.
De multe ori se întreabă ”Cine sunt eu?”, ”Care este locul meu?”, ”Sunt o persoană competentă?”, ”Sunt demn/ă de a fi iubit/ă?” . De la aceste întrebări, specifice vârstei apar multe gânduri, frământări, neliniști, pe care are nevoie să le înțeleagă pentru a se adapta în noul său rol de adolescent.
Înțelegerea comportamentului normal, al adolescentului, poate reduce confuzia, însă nu mereu poate reduce frustrarea. De aceea în această perioadă atât părinții, cât și adolescenții pot avea nevoie de suport pentru a gestiona experiențele pe care le trăiesc.
Ca și psihoterapeut integrativ, rolul meu este de a ajuta adolescenții să-și conștientizeze și să-și folosească resursele interioare pentru o mai bună adaptare socio-familială.
Trecerea de la rolul de copil la cel de adult, frământările, căutările, nevoia de independență, toate reprezintă schimbări, care uneori pot duce la conflicte între generații.
Psihoterapia oferă adolescentului, un cadru securizant și confidențial în care își poate analiza și conștientiza experiențele, relațiile cu ceilalți, fricile, stilul de comunicare.
Psihoterapia adolescentului se adresează unei game de probleme și tulburări precum:
- minciuna;
- tulburări de comportament alimentar;
- tulburări legate de stres;
- fuga de acasă;
- limbaj și comportament agresiv sau autoagresiv;
- igienă personală;
- tulburări de igienă personală;
- dificultăți de învățare;
- eșec școlar;
- stimă de sine scăzută. ș.a
Fiecare adolescent este unic, probleme și dificultățile pe care le întâlnește sunt trăite diferit, de aceea fiecare relație terapeutică pe care o stabilesc cu un adolescent este unică și are scopuri diferite.
Scopurile unui psihoterapii pot fi specifice (ex: schimbare de comportament, rezolvarea anumitor simptome) sau mai generale (îmbunătățirea stimei de sine, diminuarea anxietății ș.a)