Gânduri din lumea jocului
Alăturarea părinților în jocul copiilor are beneficii în dezvoltarea armonioasă a copiilor atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Chicotind și făcând tărăboi, inversând rolurile și lăsându-i să vă conducă, veți afla cum să-l ajutați să-și depășească blocajele afective, cum să-și gestioneze stările afective puternice și alte probleme pe care le întâmpină, dar pe care nu le poate exprima.
Parentajul prin joc, este modalitatea de a pătrunde în lumea copilului, în condițiile impuse de acesta, pentru cultivarea apropierii, încrederii și conexiunii.
Jocul este mijlocul prin care copii se exprimă, iau lumea în stăpânire, exploarând-o după supărările inerente ale vieții. Însă pentru noi, adulții, de cele mai multe ori jocul nu este întotdeauna ușor fiindcă am uitat foarte multe. Din păcate uneori adulții și copii par să locuiască în lumi radical diferite, chiar dacă se află în aceeași casă. Activitățile preferate ale unuia pot părea plictisitoare sau ciudate pentru celălalt: ”Cum poate să-și petreacă toată ziua jucându-se la calculator?”, ”Cum poate toată după-amiază să îmbrace păpușile?”, ”Cum poate să stea toată seara vorbind și atât?”
Mulți specialiști descriu jocul ca pe tărâm- un tărâm al magiei și al imaginației, în care copilul poate fi întru totul el însuși. Psihologul Virginia Axline scriea despre copii preșcolari: ”Ei pot să-și construiască un munte, să urce până-n vârful lui fără nici un pericol și să strige, ca să-i audă lumea toată: ”Pot să-mi construiesc un munte și să-l dărâm. Aici sunt mare.”
Jocul este important nu numai fiindcă ocupă mult din viața copiilor, cât și pentru nenumăratele semnificații pe care le pot avea și cele mai banale jocuri.
De exemplu - jocul pasele cu mingea- copilul și adultul își aruncă unul altuia cu mingea. La o observare mai atentă a jocului putem descoperi cum copilul își dezvoltă coordonarea mână-ochi și abilitățile motorii grosiere, cei doi se bucură de timpul special pe care-l petrec împreună; copilul exersează o deprindere nouă până ajunge să o stăpânească perfect, după care o etalează cu mândrie și bucurie; ritmul mingiei care zboară de la unul la altul e o punte ce restabilește o legătură profundă între copil și adult, iar comentariile precum: ” Bună încercare!”, ”Ai prins-o bine!”, ”Continuă ești pe drumul cel bun.” îi consololidează copilului încrederea în sine și în părinte.
Atât timp cât suntem suficient de maturi ca să ne achităm de îndatoririle precum siguranța și traiul, copii nostri au nevoie ca și noi să ne relaxăm. Nu cred că e firesc să lăsăm joaca doar în seama altora, care ”se pricep mai bine”. De ce să se distreze doar ei?
Când ai intrat ultima oara în lumea copilului tău? (și nu în ultimul rând când ai intrat în contact cu copilul tău interior?)
Cu drag, Elena Gheoculescu - psiholog clinician și psihoterapeut integrativ