Ce este psihoterapia de grup?
Autor: Elena Iamandi
Ajută terapia de grup clienții?
DA! Există multe cercetări convingătoare asupra rezultatelor terapiei, care demonstrează că terapia de grup reprezintă o formă de psihoterapie cu eficiență înaltă, și este cel puțin egală cu psihoterapia individuală în capacitatea de a oferi beneficii semnificative.
Prin intermediul tehnicilor și exercițiilor folosite, persoanele din grup își pot permite să renunțe la tendința de apărare, exploarând și culegând elemente importante care le privesc. Cadrul de lucru terapeutic, permite experimentarea și achiziționarea de noi atitudini și comportamente într-un mediu securizant într-un context deloc periculos.
Ce înseamnă terapie de grup?
Terapia de grup este o formă de psihoterapie în care 7-8 persoane se întâlnesc săptămânal, sub îndrumarea unui lider de grup, de obicei psiholog cu pregătire în terapia de grup pentru a discuta anumite probleme, comune tuturor participanților (depresie, divorț, dificutăți interpersonale, alcoolism etc.).
De ce ar alege cineva să participe la terapia de grup în locul unei psihoterapii individuale, în care se întâlnește doar ea/el cu un psihoterapeut?
În primul rând pentru că este mai ieftin, taxa de participare într-un grup fiind în general pe jumătatea celei percepute pentru o psihoterapie individuală. Apoi, pentru că terapia de grup reprezintă o modalitate terapeutică de sine stătătoare, care are propriile avantaje, unele dintre ele fiind inaccesibile terapiei individuale.
Cum reușește terapia de grup să ajute? Care sunt ”factori terapeutici” implicați în ameliorarea psihologică?
Irvin Yalom, autorul celei mai populare cărți despre psihoterapia de grup, consideră că sunt 11 factori implicați în ameliorarea psihologică în cadrul terapiei de grup. O să –i prezint succint, nu neapărat în ordine importanței lor.
1. Inocularea speranței
Oamenii aleg să participe la terapia de grup pentru că speră ca viața lor să se schimbe. Aceștia vin cu un minim de speranțe iar terapia de grup îi ajută să țină flacăra speranței vie și mai mult să o crească. Cum? În primul rând, pentru că au făcut ceva pentru ei înșiși: și-au luat inima în dinți și s-au înscris într-un grup terapeutic. Un alt aspect important îl reprezintă faptul că, un grup terapeutic este compus în general din oameni cu probleme similare. Există indivizi care deja fac față unei situații mai bine decât ceilalți, iar exemplul lor este dădător de speranță pentru aceștia din urmă. ”Dacă alți au reușit, poate voi reuși și eu”, răsună în mintea celor care învață să spere.
2. Universalitatea
Multe persoane care încep o terapie sunt convinse că doar ele au anumite probleme, gânduri, impulsuri sau fantasme inacceptabile și înspăimântătoare. Desigur, există un miez de adevăr aici, este posibil ca unii oameni să fi avut parte de o serie de evenimente marcate de tensiuni severe de-a lungul vieții. Să ne amintim că suntem unici și totuși atât de asemănători. În grupul de terapie, există oameni cu probleme și experiențe de viață similare, ceea ce ajută la un mai bun contact cu lumea și se creează acel sentiment de ușurare și se întârește credință că suntem mai capabili să facem față, pentru că ”suntem toți în aceeași barcă”.
3. Informarea
Pe lângă sprijinul mutual oferit în cadrul unui grup terapeutic, este inclusă și o componentă psihoeducațională. Sunt oferite informații despre o situație de viață sau o anumită boală. De exemplu în cazul grupurilor pentru persoanele cu tulburare de panică sunt descrise cauzele fiziologice ale atacurilor de panică, este descris cercul vicios indus de interpretarea catastrofică a unor evenimente și multe altele.
4. Altruismul
Cei mai mulți oameni când încep să participe la terapia de grup se simt demoralizați și simt că nu mai au nimic de dăruit celorlalți. Atunci când descoperă că pot fi de ajutor cuiva, se simt revigorați, iar stima lor de sine crește. Oameni se pot ajuta unii pe alții ascultându-se, sprijinindu-se unii pe alții, oferind sigurări, reasigurări, sugestii, împărtășind cu ceilalți experiențele lor similare sau prin simpla prezență lipsită de criticism și judecăți.
5. Recapitularea corectivă a grupului primar familial
Grupul terapeutic poate fi comparat metaforic cu un mic laborator fotografic, în care modul de a te raporta la ceilalți se developează în fața propriilor ochi. Când devii conștient de modul în care te raportezi la ceilalți, de felul în care îi tratezi, de modul în care te folosești de ei, atunci înțelegi de unde provin multe din necazurile prezente în relațiile cu ceilalți, și în consecință poți schimba ceva.
6. Îmbunătățirea aptitudinilor de socializare
Un grup terapeutic este, înainte de toate, un grup social, în care mai mulți indivizi interacționează respectând niște norme. Spre deosebire însă de alte grupuri sociale de care poate aparține cineva (de exemplu, grupul colegilor de muncă), grupul terapeutic are niște reguli clare stabilite de la început, menite a facilita interacțiunea onestă.
7. Comportamentul imitativ
Observându-i pe alții cum vorbesc, cum se comportă, cum își rezolvă anumite probleme, noi toți putem învăța de la ceilalți. Învățăm de la cei care au mai mult succes în viața personală sau în interacțiunile cu ceilalți, învățăm de la cei pe care îi respectăm, fie ei membri ai grupului sau psihoterapeutul care conduce grupul respectiv. Nu subestimați niciodata puterea exemplului!
8. Învățarea interpersonală
Învătarea interpersonală este un proces continuu, ale cărui baze se pun în copilărie și care continuă pe parcursul întregii vieți. În terapia de grup, oamenii descoperă modul în care obișnuiesc să se raporteze la ceilalți, conștientizează așteptările pe care le au de la ceilalți și învață să relaționeze într-un mod mai realist și mai echilibrat, în care avantajele și dezavantajele relaționale sunt echitabil distribuite.
9. Coeziunea grupului
A fi acceptat de ceilalți, zguduie credința persoanei că este respingătoare, de neiubit. Iar dorința de apartenență este înnăscută în noi. Exemplu poate fi dorința apartenenței la grupurile de joacă în copilărie, la clicile din adoleșcență, la fraterinitățile sau grupurile adecvate social. Pentru stima de sine și starea de bine a unui adoleșcent includerea și acceptarea într-un grup este esențială, excluderea acestuia fiind trăită ca devastatoare.
10. Catharsisul
Este știut și recunoscut că împărtășirea necazurilor noastre cu prietenii, doctorul sau preotul ne ajută să ne simțim mai bine. Acesta este catharsisul despre care este vorba, în principiu, și în psihoterapia de grup. În cadrul grupului terapeutic mai este adăugat un element crucial care ne învață, că a spune ceea ce avem pe suflet ne face să ne simțim mai liberi și mai apropiați de ceilalți.
11. Factori existențiali
Se referă la acceptarea de către membrii grupului a unor adevăruri nu întotdeauna evidente, cum ar fi faptul că durerea și moartea sunt inevitabile, că indiferent cât de mult aș încerca să mă apropii de ceilalți sunt practic singur, că viața nu are un sens dacă nu îi dau eu un sens, că am libertatea să dau vieții mele orice sens doresc, că eu și numai eu sunt responsabil pentru viata mea indiferent cât de mult ajutor cer și primesc de la ceilalti, etc. Acesti factori existențiali joacă un rol important în terapia de grup, ca și în cea individuală, întrucât reușesc, sau cel puțin ajută în acest sens, să împace omul cu datele inexorabile ale existenței sale.
Nu toți avem nevoie de toți acești factori pentru a ne bucura de beneficiile terapiei de grup. Pentru unii cele mai importante aspecte sunt învățarea interpersonală, catharsisul și factorii existențiali, iar pentru alții altruismul, universalitatea și cultivarea speranței. Probabil acești factori curativi actionează în funcție de nevoile fiecăruia. Un lucru este însă cert: că terapia de grup, indiferent de factorii terapeutici pe care îi pune în joc, este benefică tuturor celor care consideră că mai au înca ceva de învățat de la viață și de la oamenii din jurul lor.
DA! Există multe cercetări convingătoare asupra rezultatelor terapiei, care demonstrează că terapia de grup reprezintă o formă de psihoterapie cu eficiență înaltă, și este cel puțin egală cu psihoterapia individuală în capacitatea de a oferi beneficii semnificative.
Prin intermediul tehnicilor și exercițiilor folosite, persoanele din grup își pot permite să renunțe la tendința de apărare, exploarând și culegând elemente importante care le privesc. Cadrul de lucru terapeutic, permite experimentarea și achiziționarea de noi atitudini și comportamente într-un mediu securizant într-un context deloc periculos.
Ce înseamnă terapie de grup?
Terapia de grup este o formă de psihoterapie în care 7-8 persoane se întâlnesc săptămânal, sub îndrumarea unui lider de grup, de obicei psiholog cu pregătire în terapia de grup pentru a discuta anumite probleme, comune tuturor participanților (depresie, divorț, dificutăți interpersonale, alcoolism etc.).
De ce ar alege cineva să participe la terapia de grup în locul unei psihoterapii individuale, în care se întâlnește doar ea/el cu un psihoterapeut?
În primul rând pentru că este mai ieftin, taxa de participare într-un grup fiind în general pe jumătatea celei percepute pentru o psihoterapie individuală. Apoi, pentru că terapia de grup reprezintă o modalitate terapeutică de sine stătătoare, care are propriile avantaje, unele dintre ele fiind inaccesibile terapiei individuale.
Cum reușește terapia de grup să ajute? Care sunt ”factori terapeutici” implicați în ameliorarea psihologică?
Irvin Yalom, autorul celei mai populare cărți despre psihoterapia de grup, consideră că sunt 11 factori implicați în ameliorarea psihologică în cadrul terapiei de grup. O să –i prezint succint, nu neapărat în ordine importanței lor.
1. Inocularea speranței
Oamenii aleg să participe la terapia de grup pentru că speră ca viața lor să se schimbe. Aceștia vin cu un minim de speranțe iar terapia de grup îi ajută să țină flacăra speranței vie și mai mult să o crească. Cum? În primul rând, pentru că au făcut ceva pentru ei înșiși: și-au luat inima în dinți și s-au înscris într-un grup terapeutic. Un alt aspect important îl reprezintă faptul că, un grup terapeutic este compus în general din oameni cu probleme similare. Există indivizi care deja fac față unei situații mai bine decât ceilalți, iar exemplul lor este dădător de speranță pentru aceștia din urmă. ”Dacă alți au reușit, poate voi reuși și eu”, răsună în mintea celor care învață să spere.
2. Universalitatea
Multe persoane care încep o terapie sunt convinse că doar ele au anumite probleme, gânduri, impulsuri sau fantasme inacceptabile și înspăimântătoare. Desigur, există un miez de adevăr aici, este posibil ca unii oameni să fi avut parte de o serie de evenimente marcate de tensiuni severe de-a lungul vieții. Să ne amintim că suntem unici și totuși atât de asemănători. În grupul de terapie, există oameni cu probleme și experiențe de viață similare, ceea ce ajută la un mai bun contact cu lumea și se creează acel sentiment de ușurare și se întârește credință că suntem mai capabili să facem față, pentru că ”suntem toți în aceeași barcă”.
3. Informarea
Pe lângă sprijinul mutual oferit în cadrul unui grup terapeutic, este inclusă și o componentă psihoeducațională. Sunt oferite informații despre o situație de viață sau o anumită boală. De exemplu în cazul grupurilor pentru persoanele cu tulburare de panică sunt descrise cauzele fiziologice ale atacurilor de panică, este descris cercul vicios indus de interpretarea catastrofică a unor evenimente și multe altele.
4. Altruismul
Cei mai mulți oameni când încep să participe la terapia de grup se simt demoralizați și simt că nu mai au nimic de dăruit celorlalți. Atunci când descoperă că pot fi de ajutor cuiva, se simt revigorați, iar stima lor de sine crește. Oameni se pot ajuta unii pe alții ascultându-se, sprijinindu-se unii pe alții, oferind sigurări, reasigurări, sugestii, împărtășind cu ceilalți experiențele lor similare sau prin simpla prezență lipsită de criticism și judecăți.
5. Recapitularea corectivă a grupului primar familial
Grupul terapeutic poate fi comparat metaforic cu un mic laborator fotografic, în care modul de a te raporta la ceilalți se developează în fața propriilor ochi. Când devii conștient de modul în care te raportezi la ceilalți, de felul în care îi tratezi, de modul în care te folosești de ei, atunci înțelegi de unde provin multe din necazurile prezente în relațiile cu ceilalți, și în consecință poți schimba ceva.
6. Îmbunătățirea aptitudinilor de socializare
Un grup terapeutic este, înainte de toate, un grup social, în care mai mulți indivizi interacționează respectând niște norme. Spre deosebire însă de alte grupuri sociale de care poate aparține cineva (de exemplu, grupul colegilor de muncă), grupul terapeutic are niște reguli clare stabilite de la început, menite a facilita interacțiunea onestă.
7. Comportamentul imitativ
Observându-i pe alții cum vorbesc, cum se comportă, cum își rezolvă anumite probleme, noi toți putem învăța de la ceilalți. Învățăm de la cei care au mai mult succes în viața personală sau în interacțiunile cu ceilalți, învățăm de la cei pe care îi respectăm, fie ei membri ai grupului sau psihoterapeutul care conduce grupul respectiv. Nu subestimați niciodata puterea exemplului!
8. Învățarea interpersonală
Învătarea interpersonală este un proces continuu, ale cărui baze se pun în copilărie și care continuă pe parcursul întregii vieți. În terapia de grup, oamenii descoperă modul în care obișnuiesc să se raporteze la ceilalți, conștientizează așteptările pe care le au de la ceilalți și învață să relaționeze într-un mod mai realist și mai echilibrat, în care avantajele și dezavantajele relaționale sunt echitabil distribuite.
9. Coeziunea grupului
A fi acceptat de ceilalți, zguduie credința persoanei că este respingătoare, de neiubit. Iar dorința de apartenență este înnăscută în noi. Exemplu poate fi dorința apartenenței la grupurile de joacă în copilărie, la clicile din adoleșcență, la fraterinitățile sau grupurile adecvate social. Pentru stima de sine și starea de bine a unui adoleșcent includerea și acceptarea într-un grup este esențială, excluderea acestuia fiind trăită ca devastatoare.
10. Catharsisul
Este știut și recunoscut că împărtășirea necazurilor noastre cu prietenii, doctorul sau preotul ne ajută să ne simțim mai bine. Acesta este catharsisul despre care este vorba, în principiu, și în psihoterapia de grup. În cadrul grupului terapeutic mai este adăugat un element crucial care ne învață, că a spune ceea ce avem pe suflet ne face să ne simțim mai liberi și mai apropiați de ceilalți.
11. Factori existențiali
Se referă la acceptarea de către membrii grupului a unor adevăruri nu întotdeauna evidente, cum ar fi faptul că durerea și moartea sunt inevitabile, că indiferent cât de mult aș încerca să mă apropii de ceilalți sunt practic singur, că viața nu are un sens dacă nu îi dau eu un sens, că am libertatea să dau vieții mele orice sens doresc, că eu și numai eu sunt responsabil pentru viata mea indiferent cât de mult ajutor cer și primesc de la ceilalti, etc. Acesti factori existențiali joacă un rol important în terapia de grup, ca și în cea individuală, întrucât reușesc, sau cel puțin ajută în acest sens, să împace omul cu datele inexorabile ale existenței sale.
Nu toți avem nevoie de toți acești factori pentru a ne bucura de beneficiile terapiei de grup. Pentru unii cele mai importante aspecte sunt învățarea interpersonală, catharsisul și factorii existențiali, iar pentru alții altruismul, universalitatea și cultivarea speranței. Probabil acești factori curativi actionează în funcție de nevoile fiecăruia. Un lucru este însă cert: că terapia de grup, indiferent de factorii terapeutici pe care îi pune în joc, este benefică tuturor celor care consideră că mai au înca ceva de învățat de la viață și de la oamenii din jurul lor.