Descoperă diamantul ascuns în tine!
Autor: Necunoscut
Un om avea un diamant, despre care își amintea că o dată a fost foarte frumos, dar care de-a lungul anilor s-a acoperit de atâta praf și mizerie încât acum arata ca o piatră oarecare. Și atât de urât i se parea, că nu-l arăta nimănui.
Dar într-o zi i-a venit o idee: a luat un pic de vopsea albastra si a vopsit diamantul cu ea. Acum da, putea să-l arate în public! Bine, nu avea nici cea mai mică strălucire, dar cel puțin nu mai arăta așa de urât… Și noi avem un diamant. E partea cea mai bună din noi, cea mai autentică, liberă, cea prin care putem accesa talentele, resursele, creativitatea, geniul, dragostea… Și diamantul nostru este acoperit de îndoieli, frici, gelozii, credințe greșite, comportamente impuse, și când ne uităm la el nu ne place, și ne e rușine să-l arătăm.
Mai rău, îl acoperim cu o mască convențională, care nu are nici o legatură cu noi și nu are cea nici cea mai mică strălucire – dar ni se pare mai acceptabilă și atrăgătoare. Chiar ne identificăm cu ea.
Găsirea diamantul interior e un proces alchimic care nu se termină niciodată, e un drum către eul tau interior care poate fi uneori dureros și greu, mai ales dacă – în afară de tot ce ne-a fost impus de părinți, societate, media – trebuie și să dărâmăm zidurile de protecție pe care noi singuri ni le-am clădit.
E un drum care cere voință și curaj, dar care merita sa fie parcurs. De fapt, singurul drum care merită.
În fond, dacă nu te găsești pe tine, ce mai contează ce altceva ai gasit? Ce mai conteaza cât de bine ai pus la calea minciuna cu care te protejezi, dacă sub ea nu se vede nici cea mai mică stralucire?
Dar într-o zi i-a venit o idee: a luat un pic de vopsea albastra si a vopsit diamantul cu ea. Acum da, putea să-l arate în public! Bine, nu avea nici cea mai mică strălucire, dar cel puțin nu mai arăta așa de urât… Și noi avem un diamant. E partea cea mai bună din noi, cea mai autentică, liberă, cea prin care putem accesa talentele, resursele, creativitatea, geniul, dragostea… Și diamantul nostru este acoperit de îndoieli, frici, gelozii, credințe greșite, comportamente impuse, și când ne uităm la el nu ne place, și ne e rușine să-l arătăm.
Mai rău, îl acoperim cu o mască convențională, care nu are nici o legatură cu noi și nu are cea nici cea mai mică strălucire – dar ni se pare mai acceptabilă și atrăgătoare. Chiar ne identificăm cu ea.
Găsirea diamantul interior e un proces alchimic care nu se termină niciodată, e un drum către eul tau interior care poate fi uneori dureros și greu, mai ales dacă – în afară de tot ce ne-a fost impus de părinți, societate, media – trebuie și să dărâmăm zidurile de protecție pe care noi singuri ni le-am clădit.
E un drum care cere voință și curaj, dar care merita sa fie parcurs. De fapt, singurul drum care merită.
În fond, dacă nu te găsești pe tine, ce mai contează ce altceva ai gasit? Ce mai conteaza cât de bine ai pus la calea minciuna cu care te protejezi, dacă sub ea nu se vede nici cea mai mică stralucire?