Agorafobia și atacurile de panică
Agorafobia și atacurile de panică
Agorafobia reprezintă teama de:
- A se afla în spații deschise (piețe, cinematografe, magazine);
- De a călători în mijloacele de transport în comun;
- De a se afla departe de casă.
Persoanei cu agorafobie îi este teamă să se implice în situații în care îi va dificil să iasă sau să primească primul ajutor. De cele mai multe ori aceștia se simt în siguranță acasă (dar acest lucru nu este valabil pentru toate persoanele).
Le sunt familiare starea de panică și teamă că își vor pierde controlul și vor leșina.
Ce trebuie să știe un agorafobic?
Statisticile demonstrează că de regulă agorafobia debutează, la adulții tineri între 18 și 35 de ani.
O criză de agorafobie poate apărea la orice persoană, indiferent de nivelul de inteligență, profesie, statut socio-economic, religie ș.a.
Agorafobia nu este legată de alte probleme de sănătate, psihiatrice sau psihologice. Adică persoana poate fi perfect sănătoasă și să aibă agorafobie.
Primul atac de panică atinge intensitatea maxima. Ceea ce însemnă că o persoană cu agorafobie nu trebuie să se aștepte că atacurile sale de panică vor crește în intensitate și că se va simți din ce în ce mai rău. Următoarele atacuri pot fluctua în jurul amplitudinii maxime.
10 sfaturi pe care trebuie să le țină minte o persoană în timpul unui atac de panică:
1. Cu toate că vă simțiți îngrozit, nesigur sau aveți senzația irealității. Aceste stări reprezintă exagerearea unei reacții normale la stres;
2. Deși trăiți aceste stări nu înseamnă că sunteți bonlav. Este cert că trăirile din acele momente sunt foarte neplăcute, vă pot speria, dar nu sunt periculoase. Astfel încât nu vi se poate întâmpla nimic mai rău de atât;
3. Este indicat să lăsați trăirile să se deruleze. Încercările de a le reprima nu fac decât să le intensifice și să le facă și mai acute. În momentul în care se instalează un atac de panică trebuie să inspirați adânc și să expirați prelungit și să vă spuneți că stările proaste or să vă părăsească;
4. Încercați să faceți tot posibilul să vă simțiți cât mai bine, fără a ieși din situația traumatizantă. De exemplu, dacă vă aflați pe stradă vă puteți sprijini de un zid, dacă vă aflați într-un magazin puteți merge într-un loc mai liniștit al magazinului;
5. Evitați să adăugați la atacurile de panică, gânduri negative cu privire la ceea ce se petrece: ”De ce nu sunt și eu la fel ca alți oameni normali?”/ ”De ce trebuie să trec prin toate astea?”. Dacă veți accepta situația ca atare, lucrurile de care vă temeți cel mai mult nu se vor mai întâmpla;
6. Încercați pe cât posibil să rămâneți în acea situație, fără să vă spuneți în gând că se va întâmpla ceva îngrozitor și că trebuie să ieșiți din acea situație. Puteți repeat în gând: ”voi reuși să îmi păstrez controlul”, ”voi supraviețui acestei situații”;
7. Trebuie să acordați fricii dumneavoastră timpul necesar pentru a dispărea fără să o luați neapărat la fugă;
8. Este util să priviți situațiile anxiogene, precum și trăirile dumneavoastră, ca pe niște ocazii de a vă exersa controlul;
9. O altă metodă utilă constă în distragerea atenției de la ceea ce se petrece în corpul și mintea dumneavoastră. Este mult mai indicat să priviți în jur, la clădiri, la ceilalți oameni, la mașini ș.a;
10. Când atacul de panică se produce încercați să vă relaxați corpul, lăsând lucrurile să-și urmeze cursul.
Este important de știut că și după unele experiențe de succes, pot apărea momente de recădere. Atacurile de panică pot mai apărea din când în când, chiar dacă sunteți conștient de faptul că stăpâniți situația. Aceste momente de recădere se pot produce mai ales când sunteți obosit, stresat.
Ce trebuie să știe membrii familiei unei persoane cu agorafobie?
Că suferința persoanei este reală. Chiar dacă prezența acestei tulburări a persoanei poate dezorganiza serios viața de familie, acesta nu face acest lucu în mod intenționat. Solicitările sale reprezintă încercări de a se elibera de stările sale neplăcute.
Membrii familiei trebuie să ajute persoană să se facă utilă, să-și facă timp să iasă la plimbare sau la cumpărături cu ea, fără însă a exercita presiuni asupra persoanei.
Încurajați micile progrese ale persoanei și transmiteții în permanență un sentiment de încredere și siguranță.
Se pot obține rezultate bune dacă se menține un echilibru între încurajări și îndemnurile de a realiza anumite lucruri. ( De exemplu: O puteți întreba ”Poți să mergi astăzi până la magazin?”, dacă răspunsul este negativ se poate insista astfel: ”Dar ce ai putea face astăzi și nu ai mai făcut până acum?”).
Sursa: Iolanda Mitrofan Psihoterapia tulburarilor anxioase