Despre anxietate și fricile umane
Autor: Elena Iamandi
Frica reprezintă o stare afectivă negativă care apare în situația în care persoana întrezărește un pericol iminent. Reacțiile psihofiziologice care apar în cazul fricii pregătesc organismul pentru reacția de fugă, de luptă sau îl paralizează transformându-l într-o stană de piatră.
Fără stările de anxietate și frică, specia umană nu ar fi putut supraviețui. Și asta este simplu de demonstrat pentru că pierdera unui loc de muncă, evaluările profesionale periodice, decesul unei persoane apropiate, interviurile, fricile și fobiile specifice copilului pe care nu știe să le gestioneze, stresul determinat de o boală, solicită îngrijorarea, teama, tristețea și deci anxietatea noastră.
Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au suferit de frică. Istoria și literatura ne oferă numeroase exemple. De exemplu medicul grec Hipocrate scria despre Damocles care nu putea trece pe lângă o prăpastie sau un pod. Shakespeare în piesa lui ”Neguțătorul din Veneția” vorbea despre fobia de pisici. Descartes făcea referire la trăirea ciudată a unor oameni care nu puteau suporta mirosul de trandafiri sau intrau în panică la vederea unei pisici.
Frica normală reprezintă o reacție emoțională cu carcater adaptativ pentru că, în cazul unei amenințări ne mobilizăm să luăm anumite măsuri pentru a ne salva viața. La fel se întâmplă și în cazul fricilor psihologice, când persoana este nevoită să înteprindă acțiuni de autoprotecție. De exemplu atunci când o persoană observă că un coleg dorește să îi ia locul de muncă, este natural și normal să acționeze pentru a-l împiedica.
Teama în doze moderate, crește capacitatea de concentrare a atenției, gândirea devine mai clară și mai rapidă, mobilizează energiile și activează reflexele, astfel încât persoana să poată acționa cât mai repede și mai bine.
Temerile iraționale blochează viața și activitatea oamenilor indiferent de vârstă, împiedicându-i să învețe, să lucreze, să călătorească, într-un cuvânt să ducă o viață normală. Datorită anxietății (tema fără obiect bine precizat) sau a fricilor de tip fobic, persoana poate renunța la o serie de obiective dezirabile, cum ar fi: stabilirea unor relații interpersonale apropiate, alegerea unor profesii dorite sau o viață agreabilă plină de satisfacții.
Există studii care au demonstrat (Peveler și Johnester în 1986) că relaxarea crește gradul de accesare a informațiilor pozitive în memoria persoanei și facilitează găsirea unor alternative la gândurile anxiogene. Relaxarea se poate realiza prin planificarea unor activități care vă crează o stare de plăcere, tehnici standardizate de relaxare, planificarea unor pauze în cadrul programelor încărcate.
Pentru a vă elibera de teamă trebuie să aveți în vedere că:
- Există milioane de oameni care suferă de frici iraționale și care cred că este ceva în neregulă cu ei. Așadar nu sunteți un caz unic și irecuperabil
- Niciodată nu este prea târziu pentru a vă schimba
Fensterheim (1984) de exemplu, vorbea despre cel mai vârstnic pacient pe care l-a tratat cu succes de teama de a părăsi New York-ul care avea 90 de ani. După ce a făcut psihoterapie a fost capabil să zboare cu avionul la Washington pentru a-și vizita nepoții.
Chiar și fobiile foarte vechi, fixate încă din copilărie pot fi tratate dacă se parcurg următoarele etape:
1. Descoperirea naturii fobiei respective. Unele fobii sunt evidente (de exemplu: de avion, de lift), în timp ce altele sunt ascunse, cum ar fi de exemplu, teama de a fi respins.
2. Conștientizarea modului cum funcționează frica, de unde vine ea, ce reacții fiziologice produce, cum influențează viața dumneavoastră și ce anume menține acea frică încă prezentă în viața dumneavoastră.
3. Pentru a vă elibera de anxietate și frică este indicat ca treptat, în funcție de cât de pregătit vă simțiți să începeți să faceți acele lucruri pe care le doriți pentru a nu vă mai teme de ele.
Deși anxietatea este definită ca fiind o teamă nespecifică, fără legătură cu situațiile externe și care nu este asociată cu comportamentul de evitare sistematică a anumitor situații cum se întâmplă în cazul fobiilor. Interviurile realizate asupra pacienților anxioși au condus la concluzia că, nu este vorba de o teamă fără obiect pentru că aceștia percep mediul ca fiind amenințător și anxiogen. De aceea în cadrul psihoterapiei, pacienții sunt ajutați să descopere, să evalueze și să modifice modul nerealist de apreciere a unor pericole potențiale.
Sursă: Irina Holdevici, ”Psihoterapia tulburărilor anxioase”
Fără stările de anxietate și frică, specia umană nu ar fi putut supraviețui. Și asta este simplu de demonstrat pentru că pierdera unui loc de muncă, evaluările profesionale periodice, decesul unei persoane apropiate, interviurile, fricile și fobiile specifice copilului pe care nu știe să le gestioneze, stresul determinat de o boală, solicită îngrijorarea, teama, tristețea și deci anxietatea noastră.
Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au suferit de frică. Istoria și literatura ne oferă numeroase exemple. De exemplu medicul grec Hipocrate scria despre Damocles care nu putea trece pe lângă o prăpastie sau un pod. Shakespeare în piesa lui ”Neguțătorul din Veneția” vorbea despre fobia de pisici. Descartes făcea referire la trăirea ciudată a unor oameni care nu puteau suporta mirosul de trandafiri sau intrau în panică la vederea unei pisici.
Frica normală reprezintă o reacție emoțională cu carcater adaptativ pentru că, în cazul unei amenințări ne mobilizăm să luăm anumite măsuri pentru a ne salva viața. La fel se întâmplă și în cazul fricilor psihologice, când persoana este nevoită să înteprindă acțiuni de autoprotecție. De exemplu atunci când o persoană observă că un coleg dorește să îi ia locul de muncă, este natural și normal să acționeze pentru a-l împiedica.
Teama în doze moderate, crește capacitatea de concentrare a atenției, gândirea devine mai clară și mai rapidă, mobilizează energiile și activează reflexele, astfel încât persoana să poată acționa cât mai repede și mai bine.
Temerile iraționale blochează viața și activitatea oamenilor indiferent de vârstă, împiedicându-i să învețe, să lucreze, să călătorească, într-un cuvânt să ducă o viață normală. Datorită anxietății (tema fără obiect bine precizat) sau a fricilor de tip fobic, persoana poate renunța la o serie de obiective dezirabile, cum ar fi: stabilirea unor relații interpersonale apropiate, alegerea unor profesii dorite sau o viață agreabilă plină de satisfacții.
Există studii care au demonstrat (Peveler și Johnester în 1986) că relaxarea crește gradul de accesare a informațiilor pozitive în memoria persoanei și facilitează găsirea unor alternative la gândurile anxiogene. Relaxarea se poate realiza prin planificarea unor activități care vă crează o stare de plăcere, tehnici standardizate de relaxare, planificarea unor pauze în cadrul programelor încărcate.
Pentru a vă elibera de teamă trebuie să aveți în vedere că:
- Există milioane de oameni care suferă de frici iraționale și care cred că este ceva în neregulă cu ei. Așadar nu sunteți un caz unic și irecuperabil
- Niciodată nu este prea târziu pentru a vă schimba
Fensterheim (1984) de exemplu, vorbea despre cel mai vârstnic pacient pe care l-a tratat cu succes de teama de a părăsi New York-ul care avea 90 de ani. După ce a făcut psihoterapie a fost capabil să zboare cu avionul la Washington pentru a-și vizita nepoții.
Chiar și fobiile foarte vechi, fixate încă din copilărie pot fi tratate dacă se parcurg următoarele etape:
1. Descoperirea naturii fobiei respective. Unele fobii sunt evidente (de exemplu: de avion, de lift), în timp ce altele sunt ascunse, cum ar fi de exemplu, teama de a fi respins.
2. Conștientizarea modului cum funcționează frica, de unde vine ea, ce reacții fiziologice produce, cum influențează viața dumneavoastră și ce anume menține acea frică încă prezentă în viața dumneavoastră.
3. Pentru a vă elibera de anxietate și frică este indicat ca treptat, în funcție de cât de pregătit vă simțiți să începeți să faceți acele lucruri pe care le doriți pentru a nu vă mai teme de ele.
Deși anxietatea este definită ca fiind o teamă nespecifică, fără legătură cu situațiile externe și care nu este asociată cu comportamentul de evitare sistematică a anumitor situații cum se întâmplă în cazul fobiilor. Interviurile realizate asupra pacienților anxioși au condus la concluzia că, nu este vorba de o teamă fără obiect pentru că aceștia percep mediul ca fiind amenințător și anxiogen. De aceea în cadrul psihoterapiei, pacienții sunt ajutați să descopere, să evalueze și să modifice modul nerealist de apreciere a unor pericole potențiale.
Sursă: Irina Holdevici, ”Psihoterapia tulburărilor anxioase”